Prin crang si prin padure

          O lucrare aparuta în 1998 îmi atrage atentia în mod deosebit si ma obliga sa o consemnez, chiar daca au trecut trei ani de la aparitia ei. Este vorba despre cele cinci volume de poezie aparute la editura Orion, grupate sub titlul „Poezia padurii”, o excelenta antologie de poezie alcatuita de poetul Radu Cârneci care si-a ales ca subiect codrul, acel vesnic frate cu românul.

          O lucrare aparuta în 1998 îmi atrage atentia în mod deosebit si ma obliga sa o consemnez, chiar daca au trecut trei ani de la aparitia ei. Este vorba despre cele cinci volume de poezie aparute la editura Orion, grupate sub titlul „Poezia padurii”, o excelenta antologie de poezie alcatuita de poetul Radu Cârneci care si-a ales ca subiect codrul, acel vesnic frate cu românul. Si ca sa demonstreze ca zicala nu e chiar exagerata, cele cinci volume de poezie confirma pe deplin aceasta legatura vegetala de rudenie. Sincer sa fiu, m-am simtit prost când am descoperit ca nu am aflat despre aceasta antologie la vremea aparitiei ei. Îmi acopar aceasta lacuna, scriind astazi despre ea. Daca ar fi sa ne luam dupa cele spuse de Radu Cârneci, editia în cinci volume a „Poeziei padurii” este „prima antologie lirica silvestra din istoria literaturii române”. Sunt sigur ca asa este si parca îmi pare rau ca în anii 50 n-a existat si o antologie lirica a otelului. Lasând gluma la o parte, sub pretextul acestei antologii silvestre, ceea ce a reusit Radu Cârneci este o excelenta antologie de poezie româneasca. Faptul ca subiectul poemelor este padurea natala are mai putina importanta, pâna la urma. Revenind la antologia propriu-zisa, sa amintesc cititorilor faptul ca ea cuprinde o suta treizeci de titluri din poezia folclorica româneasca si peste cinci sute de titluri din creatia culta, unita toata aceasta creatie sub semnul padurii. Ideea acestei antologii a venit probabil în urma unei observatii adevarate: „Fiindca, oriunde s-au aflat , ori se afla, cei ce îsi exprima simtirea lirica prin graiul pastorului din Miorita si al Eminescului – în tara, de jur-împrejurul hotarelor istorice, ori în diaspora – ei au pastrat si poarta în suflet iubirea fata de pamântul natal, pe care padurea îl înnobileaza cu frumuseti netrecatoare”. Din cele cinci volume ale antologiei, primul este dedicat poeziei populare care are ca subiect padurea. Sunt prezente aici texte lirice – rituale (nuptiale, funebre, de urare – de tip colind) si câteva texte epice versificate (balade). Selectarea acestor texte, ne asigura antologatoarea Nicoleta Coatu, au ca sursa diverse publicatii care prezinta garantii de autenticitate si textele folclorice din fondurile de documentare ale Arhivei Institutului de Etnografie si Folclor „Constantin Brailoiu” al Academiei Române. Începând cu volumul doi, de unde începe antologia de poezie culta, tonul se schimba. „Poetii prezenti în aceasta antologie aduc prinosul lor de frumusete si adevar – imn, ruga, oda, cântec de nastere, de iubire, de moarte, de bucurie si de tristete – încununându-se astfel inimitabila muzica a vegetalului izbânditor, slujind în felul acesta legilor esentiale ale MARELUI TOT, dând trecerii pret…” Citind antologia „Poezioa padurii” ai sentimentul ca nu exista mare poet care sa nu fi scris cel putin un poem despre padure. si e foarte bine asa.NIKITA, FEMEIA CU SUFLET DE BARBAT Oana Georgescu publica la editura „Terra” o carte despre Mihaela Ispas, cunoscuta între prieteni drept Nikita, poate pentru asemanarea vaga (blonda, baietoasa) cu eroina unui serial american de oarecare succes si pe micile noastre ecrane. 60 de pagini de jurnalism mai mult decât literatura. Oricum, autoarea acestei cartulici este ea însasi o fata interesanta. Chimista, blonda, ziarista si pasionata dupa sporturi extreme. În ideea ca si iubirea e un sport extrem, sa amintesc faptul ca ea detine recordul national de scufundare (84 m), ca zboara cu motodeltaplanul, ca practica echitatia si toate sporturile nautice. Iar acum s-a orpit la un alt sport extrem: scrisul. Nu-i rau pentru un nou început.