Considerata prima mare distinctie a epocii moderne, Legiunea de Onoare a fost fondata de Napoleon Bonaparte la 19 mai 1802. Era anul in care Napoleon era inca Prim-Consul si inca functiona Republica Franceza. Revolutionarii desfiintasera ordinele cavaleresti si Bonaparte s-a gandit sa recompenseze meritele militarilor si civililor, evitand astfel orice nuanta nobiliara. Dupa cum se stie, revolutionarii erau dusmanii morahiei si Bisericii, iar Ludovic al XVI-lea fusese decapitat.
Legiunea de Onoare conceputa de Napoleon Bonaparte era prevazuta cu mai multe ranguri, cel mai mare fiind „Marele Vultur”. Insigna se asemana cu cea a Ordinului Sfantul Ludovic (fondata de Ludovic al XIV-lea in 1693), iar esarfa era tot rosie. In ordinea descrescanda a rangurilor exista: Mare ofiter (rasplata 5.000 franci), Comandor (2.000 F), Ofiter (1.000 F), legionar (250 F). Motto-ul Legiunii de Onoare este „Onoare si patriotism”. Cartierul general al Legiunii este Palais de la Légion d’Honneur, Paris, pe malul stang al Senei.
Ironia istoriei face ca decretul de fondare a Legiunii de Onoare sa fi fost emis la o data a Calendarului Francez Republican, si anume in luna Plouviose (era eliminat accentul circumflex), a cincea. Anul Republican incepea la echinoctiul de toamna, cu luna Vendémiare („recolta strugurilor” in latina). Calendarul a functionat intre 1793 si 1805 si 12 zile in timpul Comunei din Paris. Numai ca „republicanul” Napoleon este incoronat imparat al Primului Imperiu Francez la 2 decembrie 1804, cand Calendarul republicii inca functiona.
Bonaparte a renuntat total la „republicanism” cand, in 1808, a restabilit titlurile nobiliare. Posesorii Legiunii de Onoare deveneau „Cavaleri ai Imperiului” – titlu valabil numai trei generatii.
PAUL IOAN
Comentarii