Chiar daca primavara aceasta a facut sa întârzie putin caldurile estivale obisnuite din ultimii ani, o mare parte din organismele vii par insensibile la calculele crono-meteorologice ale omului. Capusele fac parte din aceasta categorie, dizgratiosii acarieni hematofagi punând în alerta zilnic zeci de persoane, în special din zone urbane. De remarcat ca nu avem de-a face cu vreo descoperire a ultimelor decenii, cum pare, ci vârsta reala a capuselor urca ametitor în timp pâna în urma cu peste 15 milioane de ani; o vârsta respectabila, însa nu si creatura respectiva, din motive deja foarte bine cunoscute: muscatura micului agresor poate transmite redutabila maladie Lyme sau borelioza.
Totul se petrece cu mare discretie, odata ce capusele au iesit din hibernare si populeaza spatiile naturale cu ierburi din parcuri, margini de drumuri, malurile apelor, paduri etc., având ca unic scop – gasirea unei gazde cu al carei sânge sa se hraneasca. Iar omul nu-i scapa, chiar daca riscul nu e prezent permanent: 10% din acesti acarieni sunt purtatorii bacteriei responsabile de boala sus-amintita. Mai mult, pot trece chiar câtiva ani de la muscatura (atentie: capusa nu înteapa, nu are ac!) pâna la aparitia maladiei propriu-zise, ceea ce poate fi cu atât mai periculos, deoarece consecinta cea mai grava e moartea victimei.
În cazul eventualului contact cu o capusa, la întoarcerea de la un picnic ori plimbare în parc, trebuie cercetat amanuntit corpul, mai ales zonele expuse, pentru detectarea eventualelor muscaturi. Sa nu uitam însa ca agresorul poate migra pe piele, pentru a ajunge în zonele pe care le agreeaza cel mai mult, respectiv cele calde si umede. Este deci putin probabil sa fie atacate locuri nepotrivite, cum ar fi dosul urechilor.
Odata reperata capusa, va fi îndepartata cu grija, folosind instrumentul special ce poate fi gasit în farmacii (cel putin, asa ar trebui!) sau, în lipsa acestuia, cu o penseta. E important sa se elimine în întregime zona bucala a acesteia, care îi serveste pentru a se fixa în piele. Nu trebuie strivit corpul acarianului si nu se vor folosi produse ca alcoolul, cele doua proceduri putând face ca el sa regurgiteze chiar în locul muscat, transmitând astfel agentii patogeni atât de periculosi.
Numai dupa eliminarea agresorului se va dezinfecta plaga si va fi observat atenta zona timp de câteva saptamâni. Aceasta, deoarece semnele muscaturii pot fi inexistente, însa pot si sa apara dupa câteva zile, ca puncte mai mult sau mai putin rosii. Totusi, ele se pot extinde transformându-se în pete circulare sau ovale, rosii, cu diametrul de 1-2 centimetri, dar uneori atingând chiar si 10 centimetri.
Leziunea poate persista zile sau saptamâni, însotita ori nu de simptome specifice: febra, dureri de cap, oboseala accentuata. Daca nu exista niciun motiv aparent de teama, la cea mai mica îndoiala trebuie totusi apelat la medic. Acesta poate prescrie un tratament cu antibiotic timp de 3 saptamâni, dar analiza sângelui e cea care va confirma sau nu transmiterea temutei bacterii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii