Intre anii 1969 si 1972, pamantenii au pus piciorul pe Luna, in cadrul misiunilor Apollo, aducand si 400 kilograme de roci, dar mai ales nenumarate fotografii, filme si informatii. In paralel, multe alte misiuni lunare, americane sau sovietice, fara echipaj uman, au fotografiat suprafata lunara in detaliu sau au efectuat activitati la suprafata satelitului nostru natural. In mod surprinzator, in ciuda unor prognoze, initial optimiste, oamenii nu s-au mai intors de atunci pe Luna. Explicatiile au fost ca, economic, nu este rentabil si ca exista multe alte prioritati, aici, pe Pamant. Conspirationistii au ramas insa convinsi ca adevarul este altul, si anume ca Luna este ocupata de altcineva. Din cand in cand, aceasta credinta este alimentata de noi revelatii (la fel de discutabile). Pe 25 decembrie 2015, inginerul si publicistul Jon Austin a publicat in acest sens un articol, din care spicuiesc mai jos cateva elemente.
Donna Hare, o persoana vocala pe acest subiect, sustine ca, la inceputul anilor 1970, a lucrat, in informatica si inginerie, pentru contractorul Philco Ford, in laboratoarele foto ale NASA. In aceasta calitate, ea poseda un grad ridicat de control de securitate, avand acces la un faimos „bloc opt”, ceea ce i-a prilejuit contacte cu o serie de oficiali de rang inalt, din partea carora a profitat de anumite „scurgeri de informatii in ceea ce priveste Luna”.
Nave necunoscute
De pilda, ea a cunoscut un angajat care a participat la interogarea astronautilor uneia dintre misiunile Apollo, imediat dupa ce acestia s-au intors pe Pamant, inca in perioada de carantina. Angajatul i-a spus Donnei Hare ca astronautii declarasera ca au vazut nave necunoscute pe urmele lor. Asa cum reproducea ea: „Eu cred ca erau trei OZN-uri pe Luna, la aterizare, si mai cred ca expresia de cod folosita pentru ele a fost de «Mos Craciun» (Santa Claus)… Unii, care au dorit sa vorbeasca, au fost amenintati si au trebuit sa semneze niste hartii ca nu vor vorbi, altminteri isi vor pierde pensiile… Cand am inceput sa le pun intrebari, a trebuit sa plecam de acolo, sa ne ducem in sala de mese”. „Cand eram singuri, ei mi-au spus niste lucruri, iar apoi au adaugat ca, daca as declara vreodata ca ei au dezvaluit informatii clasificate, ar jura ca mint… Un domn, pe care l-am cunoscut, a spus ca au fost vazute nave pe Luna; el a disparut pur si simplu, nu l-am mai putut gasi”.
S-a comentat mult ca Neil Armstrong si Edwin Aldrin ar fi vazut OZN-uri la scurt timp dupa aselenizarea lor, pe 21 iulie 1969, in cadrul misiunii Apollo 11. Potrivit unui fost angajat al NASA, Otto Binder, radioamatorii care posedau receptoare VHF mai performante decat cele ale NASA au notat urmatorul schimb de cuvinte: NASA: Ce-i acolo? Centrul de comanda apeleaza Apollo 11… Apollo: Acesti „bebelusi” sunt frumosi, domnule! Enormi! O Doamne! Nu o sa credeti! Va spun eu, exista alte nave spatiale acolo, aliniate pe partea indepartata a marginii craterului! Sunt pe Luna, cu ochii pe noi!
NASA refuza sa comenteze aceste afirmatii, iar Neil Armstrong a negat ca s-ar fi spus asa ceva. Totusi, in 1979, Maurice Chatelain, fostul sef al sistemului de comunicatii al NASA, a confirmat faptul ca Armstrong a raportat ca a vazut doua OZN-uri pe marginea unui crater. „Intalnirea a fost cunoscuta de toata lumea in NASA” – a dezvaluit el – „dar, pana in prezent, nimeni nu a discutat cu privire la aceasta”. Dupa Chatelain, comunicatiile prin radio de pe Apollo 11 au fost intrerupte in mai multe randuri, cu scopul de a ascunde publicului anumite detalii. Chatelain mai afirma ca „Toate zborurile Apollo si Gemini au fost urmarite, atat de la distanta cat si, uneori, destul de aproape, de catre vehiculele spatiale, farfurii zburatoare de origine extraterestra, sau OZN-uri, cum doriti sa le numiti. De fiecare data cand s-a intamplat, astronautii au informat Centrul de Comanda, care a ordonat apoi tacere absoluta”. El a mai spus: „Eu cred ca Walter Schirra, la bordul lui Mercury 8, a fost primul dintre astronauti care a utilizat numele de cod «Mos Craciun», pentru a indica prezenta farfuriilor zburatoare langa capsula spatiala. Comunicatiile lui Schirra nu au ajuns la publicul larg. O situatie diferita a fost atunci cand James Lovell, aflat la bordul modulului de comanda Apollo 8, a iesit din spate Lunii si a zis astfel incat sa auda toata lumea: „Va aducem la cunostinta faptul ca exista Mos Craciun”.
Conform ufologului rus, fizicianul Dr. Vladimir Ajaja, oamenii de stiinta sovietici au ascultat transmisiile NASA, inclusiv mesajul lui Neil Armstrong privind cele doua obiecte misterioase, de mari dimensiuni, si stiau ca NASA a cenzurat aceasta parte, astfel incat ea nu a mai ajuns la public. Un alt ufolog rus, inginerul Dr. Aleksandr Kazantev, stia ca Buzz Aldrin a facut, din interiorul modulului, un film color cu OZN-urile si ca a continuat filmarea dupa ce el si Armstrong au iesit afara. OZN-urile au plecat la scurt timp dupa ce astronautii au iesit pe suprafata lunara.
Si alti angajati ai NASA au facut declaratii socante. De pilda, George Leonard, un om de stiinta si analist foto al NASA, care a realizat numeroase fotografii oficiale ale suprafetei lunare, dintre care pe multe le-a inclus in cartea sa (Este altcineva pe Luna), publicata in 1976. Fotografiile, pe care au fost identificate formatiuni inexplicabile, sunt de dimensiuni reduse, iar rezolutia lor nu se ridica la standardele actuale; dar mult mai convingatoare sunt declaratiile sale privind ce anume s-a gasit pe Luna, coroborate cu pozitia sa in NASA.
Structura artificiala
Leonard nu este singurul om de stiinta din NASA care spune lucruri ciudate despre Luna. Dr. John Brandenburg, specialist in structuri plasmatice si fost director adjunct al misiunii militare Clementine, cea care a descoperit apa la polii Lunii in 1994, declara recent: „Dintre toate imaginile pe care le-am vazut… cea mai impresionanta este cea a unei structuri recto-liniare cu dimensiuni de mile. Este inconfundabil artificiala si nu ar trebui sa fie acolo. Ca persoana din comunitatea de aparare spatiala, ma uit cu o mare ingrijorare la o astfel de structura pe Luna, deoarece ea nu este a noastra; este imposibil ca cineva de la noi sa fi putut construi asa ceva. Aceasta inseamna ca acolo sus este altcineva”. El se refera probabil la o formatiune patrata, evident artificiala, cu laturile de noua mile, vizibila pe o fotografie a peisajului selenar luata in timpul misiunii Apollo. S-a spus ca ar putea fi o baza de mari dimensiuni, sau o exploatare miniera.
Exista fotografii ale NASA care raman inexplicabile si dupa zeci de ani. Sunt imagini cu umflaturi verzi in interiorul unor cratere de meteoriti. Ce ar putea fi? Sunt deosebit de interesante si imaginile unor „piste” care par artificiale, poate – cred autorii articolului citat – un fel de exploatari miniere ale extraterestrilor. Exista si fotografii de cupole ori alte structuri ciudate, mai complicate, pe suprafata lunara. Nu se stie ce sunt, dar n-ar trebui ignorate. La acestea se adauga sutele de marturii privind fenomenul OZN in ansamblu.
Un alt vanator de artefacte pe Luna este Richard C. Hoagland, care a descoperit, de pilda, un „turn” urias, pe o fotografie luata de Lunar Orbiter. Este greu de crezut ca ar putea fi o structura artificiala. Specialistii s-au intrebat daca n-ar putea fi un nor de „fum”? O emisie de gaze lunare? Praful ridicat de impactul unui meteorit? Au fost raportate mai multe astfel de „turnuri”, mai ales pe fata nevazuta a Lunii. Pentru a completa imaginea, putem adauga ca si faimosul clarvazator Ingo Swan spunea ca a „vazut” activitati miniere atat deasupra, cat si sub suprafata Lunii.
El adauga, in incheiere, ca a discutat subiectul si in particular, cu mai multi astronauti, care i-au spus ca sunt lucruri foarte ciudate pe Luna. El citeaza in acest sens pe Dr. Brian O’Leary, ca si pe Dr. Edgar Mitchell (al saselea om care a calcat pe Luna, decedat in februarie 2016), care declara: „Universul in care traim este mult mai minunat, mai interesant, mai complex si mai cuprinzator decat am fost in masura sa stim pana in acest moment… (Omenirea se intreaba demult daca suntem) singuri in Univers. (Doar) in „epoca noastra, avem cu adevarat o dovada. Nu, nu suntem singuri”.
DAN D. FARCAS
Comentarii