Intotdeauna artistii au adus omagii femeilor pe care le-au folosit drept model si care, mai intotdeauna, le-au fost si iubite. Un exemplu grandios este chipul femeii care intruchipeaza Statuia Libertatii din New York. Sculptorul francez Frédéric Auguste Bartholdi (1834-1904), cel care a proiectat maretul monument, nu a suflat o vorba despre sursa sa de inspiratie. Unii spun ca ar fi vorba despre Isabelle Eugenie Boyer, vaduva lui Isaac Singer (cel cu masina de cusut), o femeie frumoasa si vestita in Paris. Altii spun ca la mijloc este mama sculptorului, Charlotte Bartholdhi (de care a fost foarte apropiat). Dar exista si autori care arunca in joc varianta cea mai picanta: Jean Emilie, amanta artistului. Catre cine privesc, de fapt, locuitorii marii metropole?
Revenind la pictori, din spumoasele lor biografii reiese ca foarte putini au avut amante si modele de tip… Didina Mazu. Majoritatea proveneau din mediul artistic si s-au integrat rapid in acea atmosfera. Unele au fost chiar doamne din inalta societate, cum este cazul printesei Anne de Noailles (prima femeie Comandor al Legiunii de Onoare), care i-a inspirat pe pictori si pe marele Rodin (in 1906). Din alta lume, a boemei parisiene, a tasnit neastamparata Jane Avril (1868-1943), care l-a incantat pe Toulouse-Lautrec, incat afisul acestuia pentru Moulin Rouge, „Can-Can”, a facut-o celebra. Devenita dansatoare de lux in cluburile selecte, aceasta femeie plina de viata a murit in mizerie, din cauza unui sot care s-a plictisit prea repede de ea. Pentru posteritate, „madam Can-Can” ramane focoasa Zsa Zsa Gabor.
O alta dansatoare facuta vedeta de acelasi Toulouse-Lautrec, „mic la stat, mare la sfat” a fost Yvette Guibert (1865-1944), care innebunea cabaretele parisiene. Dadea si spectacole private pentru regele Edward al VII-lea (cand venea pe Riviera) si alte persoane sus-puse. O altfel de relatie a avut Paul Cézanne cu iubirea vietii sale, Marie-Hortense Fiquet. Din cauza ei, pictorul s-a certat la cutite cu tatal sau, dar maestrul s-a casatorit cu ea. Facuse, totusi, o greseala pe care avea s-o recunoasca spre sfarsitul vietii. A cautat, in ultimii ani, singuratatea, certandu-se pana si cu bunul sau prieten, Émile Zola. Mama si sora i-au fost mai aproape atunci cand a avut nevoie de sprijin. Hortense a pierdut o parte din mostenirea lasata de pictor la jocuri de noroc.
O soarta foarte trista a avut apetisanta Camille Doncieux (1847-1879), model si ulterior nevasta pentru Claude Monet. S-au casatorit dupa cativa ani, in 1870, dar ea a murit de cancer noua ani mai tarziu, dupa ce i-a nascut maestrului doi fii. Mereu indragostit de ea, Monet a pictat-o si pe patul de moarte. Memorabila ramane pentru posteritate panza „Doamna in rochie verde”.
La marii maestri ai barocului, Rubens si Rembrandt, gasim nevestele la loc de cinste in panze memorabile. Pentru geniul flamand, sotiile Isabelle Brandt si Helene Fourment apar in ipostaze senzuale – in primul rind nudul partial al Helenei. Pentru Rembrandt, Saskia a venit cu o zestre de 40.000 de florini. Dupa ce ea moare, maestrul traieste in concubinaj cu Hendrikjie, care-l ruineaza. Este considerat „imoral” de clerul olandez si uriasul artist a fost inhumat intr-un mormant nemarcat…
PAUL IOAN
Comentarii