Aflat in comuna Stefanesti din satul Serbanesti, judetul Valcea, schitul purtand numele satului are hramul „Sfantul Apostol si Evanghelist Matei”. Considerat monument istoric si figurand in acest sens pe lista patrimoniului cultural national, schitul a fost construit in 1746 si este ctitorie a boierului Marunglavu, fiul diaconului Dumitrascu si al jupanitei Maria. Ctitorul a formulat in testamentul sau dorinta ca staretul sa nu fie ales dintre straini, ci numai dintre monahii romani. Dupa moartea sotiei el s-a calugarit sub numele de Metodie, a trecut intru cele vesnice la 14 septembrie 1756 si a fost ingropat in ctitoria sa, fara nicio piatra pe mormant.
Schitul a functionat initial ca manastire. Constructia fusese ridicata dupa un plan, asemanator cu al unei cetati pentru a apara asezamantul de raidurile dusmanilor credintei. Biserica este conceputa dupa un plan triconc si a fost zugravita in 1753 in stil brancovenesc de catre popa Gheorghe si mesterii Vasile, Gheorghe si Andrei. Icoanele imparatesti au fost facute mai tarziu de pictorul Gheorghe Tattarescu.
In incinta manastirii au gasit adapost o serie de calugari care fugeau din calea turcilor. In 1821 aici au poposit pandurii lui Tudor, in drumul catre Bucuresti si tot aici si-au stabilit turcii cartierul general, inainte de luptele de la Draganesti si Zavideni. Unul dintre conducatorii eteristilor, Vasile Caravia, ucigas al lui Tudor, a atacat manastirea cu o zi inainte de data fixata pentru a-si asuma singur victoria. Turcii au ripostat insa energic, iar el a fugit de pe campul de lupta.
Intre 1849-1857 manastirea este reparata, prilej cu care Gheorghe Tattarescu restaureaza intreaga pictura. In 1910 in chiliile calugarilor, folcloristul Teodor Balasel, impreuna cu Spiru Haret, ministrul Instructiunii Publice, infiinteaza prima scoala agricola din Oltenia. In 1913 manastirea ajunge biserica de mir, iar in chilii locuiau functionarii Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti. In 1943 este transformata in manastire de maici care insa, in 1960, au fost alungate in urma decretului din 1959.
Lucrarile de consolidare, incepute in 1970, nu sunt finalizate si, in 1998, un incendiu puternic distruge o parte din chilii si afecteaza grav turnul clopotnita. Restaurarea intregului ansamblu a constituit si constituie inca o prioritate.
Biserica este impartita in incaperile clasice: pridvor deschis, sprijinit pe sase stalpi si inchis ulterior cu geamuri, pronaos, naos cu abside laterale si Altar semicircular in interior si pentagonal in exterior. Catapeteasma este din zid, iar in Altar exista o nisa pentru prescomidiar. Naosul este despartit de pronaos prin patru coloane groase, pe baze de piatra si capiteluri impodobite cu frunze de acant.
Biserica are doua turle poligonale, asezate pe socluri patrate deasupra naosului si pronaosului. Fatada, zugravita in alb este impartita de un brau in doua registre inegale. Ferestrele sunt subtiri si lungi, cu ancadramente de piatra cioplita. Intrarea se face printr-o usa cu arcada impodobita cu ornamente de piatra. Ansamblul manastirii contine si un foisor in stil brancovenesc, asemanator celui de la manastirea Hurezi.
IRINA STOICA
Comentarii