Explozia si caderea unui meteorit lânga orasul siberian nu este doar un fapt divers. Iata ipoteza cititorului nostru, Toma Manciu. S-au prezentat filme la televizor, pe National Geographic, pe 19.11.2016, la emisiunea „Dezastre”. Pe 15 februarie 2016, meteoritul a venit din N-E, dimineata, cu traseu luminos, alb, putin inclinat, a explodat 5 secunde, apoi, continuând traseul a cazut spargând gheata in lacul Cebarcul.
NASA a estimat masa de 10.000 tone, viteza de 19 km/sec., inaltimea de 70-30 km. In Celiabinsk, dupa 3 minute de la lumina orbitoare a exploziei, a venit suflul care a avariat cladiri, a spart geamuri, a ranit 1200 oameni, pagube de 30.000.000 dolari! Energia exploziei s-a evaluat ca a unei bombe termonucleare de 500 kt.
Pe Wikipedia se gasesc date ca: prima evaluare a masei – 10 tone, masa concreta gasita apoi in lac – 0,6 tone, plus câteva bucati mici in imprejurimi, lumina exploziei mai mare ca a soarelui, intreruperea telefoniei mobile, gust amar in gura, val de caldura. Este postata si o secventa cu un posibil OZN (?) neconfirmat ce trece peste meteorit si apoi acesta explodeaza.
Cum am spus, gasirea meteoritului Celiabinsk si comparatia cu fenomenul Tungusk din 1908, tot in Siberia, dimineata, cu efecte asemanatoare: explozie, lumina, devastari, permite a conclude ca si atunci a fost un meteorit, ceea ce este o reusita stiintifica la o veche problema, eliminând ipoteze fanteziste: antimaterie, OZN, gaura neagra. Totodata, ca si acum, au fost asemanate cu explozii atomice, dar cum?
Mai intâi vom prezenta mai mult contradictii si absurditati din datele prezentate: enorma reevaluare de la 10 la 10.000 de tone a masei ce arata incertitudinea; gasirea a 0,6 tone din masa, unde sunt restul de 9999 tone? Se afirma ca ar fi ars. Credem mai curând ca s-a reevaluat pentru a potrivi energia cinetica cu cea a distrugerii. Altele: explozia de 5 secunde!? – exploziile sunt scurte (milisecunde), intreruperea telefoanelor radio, gust amar etc.
Pentru un mai bun acord si intelegere, propunem o ipoteza originala, bazata pe recente cercetari de fizica atomica: fuziunea cu laser si fuziunea cu bule (pagina stiintifica Figaro din martie 2002; Science din martie 2002). Pe scurt, in primul caz mai vechi se loveste o picatura de deuteriu cu fascicule laser puternice, care comprima si incalzesc peste 106 grade Celsius, picatura amorsând reactia de fuziune nucleara; in cel de-al doilea se comprima cu ultrasunete foarte rapid o bula de deuteriu gaz ce se incalzeste peste 106 grade Celsius, amorsând fuziunea nucleara cu degajare de energie si neutroni.
Deci, in ipoteza noastra, consideram ca in bordul neprofilat al meteoritului se formeaza o bula de gaz incalzita peste 106 grade Celsius datorita enormei compresii prin viteza de 19.000 m/s, se amorseaza explozia si fuziunea nucleara continuata cât parcurgerea zonei de hidrogen (sau alt gaz) ceea ce explica marea lumina, suflu si energie, radiatii, efecte radio tel. etc., ca o bomba termonucleara.
Ar fi bine daca fizicienii nostri ar face teoria sau experienta de incalzire cu borduri plate, concave pentru acest proces, ce ar putea fi dezvoltat pentru produs energie utila. Ar fi o confirmare a ipotezei daca sondaje intre 30-50 km ar gasi concentrari de gaze: hidrogen, protoni solari, metan etc.
Ing. TOMA MANCIU
Astr. Am – Astroclub Bucuresti
Comentarii