Aflat in judetul Vâlcea, in apropierea Manastirii Bistrita, in comuna Costesti pe muntele Eleon, Schitul Papusa are hramul Sfântul Grigorie Decapolitul. Comuna, alcatuita din patru sate: Costesti, aflat in centru, Varatici, Bistrita si Pietreni, este asezata intr-o zona muntoasa si prima atestare documentara vine de la un hrisov emis de Neagoe Basarab la 18 octombrie 1512. Schitul este zidit pe o creasta de munte, in 1712, de calugarii bistriteni avându-l in frunte pe egumenul Stefan. De fapt acesta a rezidit locasul din temelie pe o veche ctitorie din secolul al XV-lea a boierilor Craiovesti.
Este o constructie din piatra si caramida, de plan triconc cu o turla octogonala pe baza paralelipipedica deasupra naosului si pridvor deschis in stil brâncovenesc. Are o lungime de 9,5 metri, o latime de 4,5 metri si este alcatuit din pridvor, naos si altar. Pridvorul, retras cu 70 de centimetri fata de zidul naosului, prezinta sase coloane si doua semicoloane cilindrice cu arcade in semicerc. Exteriorul este zugravit in alb si impodobit cu brâuri de caramida aparenta in dreptul streasinii, bazei si partii superioare a turlei.
Tot egumenul Stefan a ridicat chiliile iar pictura a fost realizata de ieromonahul Iosif si de catre Teodosie fiind facuta pe cheltuiala unor membri ai familiei Brâncoveanu, printre care vornicul Iordache Cretulescu, sotul Saftei, fiica domnitorului martir.
In 1858, schitul a devenit biserica parohiala si de cimitir iar in 1883 a fost devastat. Din zestrea sa iconografica s-au pastrat mai multe icoane din secolul al XIX-lea, realizate de Gheorghe-Gherontie Zugravul. Pictura murala este una aparte, incadrându-se intre realizarile curente ale epocii dar in Altar se pastreaza iconografia clasica. In bolta turlei este reprezentat Iisus, inconjurat de cete ingeresti.
Schitul a fost restaurat in ultimii ani si constituie un motiv de disputa intre sateni si Manastirea Bistrita. Odinioara in jurul lui se aflau o multime de chilii in care se retrageau calugarii carturari de la Manastirea Bistrita. Chiliile erau dispuse pe laturile de sud si de est ale bisericii iar calugarii ajunsi aici traduceau din literatura patristica manuscrise cu caracter bisericesc si laic. Astazi chiliile au disparut, ramânând numai biserica, aflata lânga cimitir si slujind ca locas parohial al satului Bistrta.
Schitul se poate vedea de pe poteca ce duce spre Pestera Liliecilor, cunoscuta si ca Pestera Sfântului Grigorie Decapolitul deoarece in interiorul ei au fost ascunse moastele sale. Fostul schit este numit si „Eleonul” dupa numele muntelui pe care este construit.
IRINA STOICA
Comentarii