Eugène Henri Paul Gauguin (1848-1903) este considerat un post-impresionist care, prin tehnicile coloristice experimentate, a facut legatura cu unele curente ale artei moderne. Bun prieten cu Pissaro, Gauguin este introdus in lumea impresionistilor. Expune alaturi de ei si isi petrece vacantele inclusiv cu Cézanne.
Pana sa ajunga sa-si clarifice propria identitate artistica, Paul Gauguin este un om cotropit de dorul de necunoscut si primejdie. Nonconformismul dus pana la extreme i-a fost inoculat de mama sa de origine peruana, Aline Maria Chazal. Aceasta era fiica unei cunoscute activiste feministe, Flora Tristan. De altfel, micul Paul chiar a locuit in Peru, de la trei la sapte ani. Calatoriile pe ocean si atmosfera acelei tari sud-americane au avut o mare influenta asupra spiritului sau de „iubitor al departarilor”.
Se angajeaza ajutor de pilot in marina comerciala franceza si petrece cativa ani pe mari si oceane. Revenit la Paris, incearca un alt gen de aventura, si anume jocul la bursa. Se insoara cu o daneza, Mette Sophie Gad, si in urmatorii zece ani vor avea cinci copii. Crezand in flerul sau de om de afaceri, pleaca la Copenhaga, dar da gres. Se intoarce in Franta, parasindu-si familia. Intalneste un alt „nebun frumos”, pe Van Gogh, si impreuna petrec noua saptamani furtunoase la Arles. Supravietuieste unei tentative de suicid, iar Vincent isi taie o ureche… Deriva lui Gauguin este adancita de o depresie care-l determina sa incerce noi tehnici de a picta. Dar criticii nu-i recunosc meritele si, exasperat, maestrul isi ia lumea in cap – la propriu si la figurat.
Inaintea aventurii tahitiene, numele lui Gauguin este legat de cel al muncitorilor francezi care au lucrat la Canalul Panama (a carui constructie a debutat sub conducere franceza, in 1880) si de un refugiu temporar pe insula Martinica – „eram plictisit de tot ce inseamna artificial si voiam doar sa pescuiesc si sa culeg fructe”, spunea maestrul. Stabilit mai intai in satul Mataiea din Tahiti – unde incepe sa picteze celebrele sale teme exotice –, Gauguin se muta apoi la Punaauia si in sfarsit in insulele Marchize. Din tinuturile polineziene franceze, aventurierul nu s-a mai intors decat o data in patrie. O data cu noua sa etapa artistica, acest autoexilat la capatul lumii debuteaza si o noua experienta afectiva, in care unele bastinase de varsta adolescentina joaca un rol esential.
Pentru Gauguin, modelele picturilor sale exotice au devenit si iubite, si mame ale unor copii ilegitimi. Dupa o tentativa de suicid, Gauguin moare de sifilis. A fost inmormantat la Atuona, insulele Marchize, Polinezia franceza. Paul Gauguin este considerat „sfant” de catre o ramura a bisericilor gnostice.
PAUL IOAN
Comentarii