Din punct de vedere arheologic, Iordania este una dintre cele mai privilegiate tari, datorita unor descoperiri fabuloase, reusite gratie noilor tehnologii, respectiv explorarii aeriene, cu ajutorul dronelor. Este unicul loc din lume unde se gaseste o constructie de talia celei descrise mai jos, iar România beneficiaza si ea de asemenea presupuse edificii „din vremea uriesilor”. Poate ca lucrurile sunt comparabile, trimitând la o civilizatie ancestrala necunoscuta, ale carei vestigii nu au disparut cu totul…
„Sarpele” de piatra
Zidul descoperit prin fotografiere aeriana arheologica (însa remarcat pentru prima data în 1948 de diplomatul britanic Sir Alec Kirkbride), denumit astazi Khatt Shebib, „taie” Iordania de la N-N-E la S-S-V, având o lungime totala de 150 de kilometri si a fost construit între perioada Nabateeana (312-106 î.Hr.) si cea Omeyada (661-750 d.Hr.). Exista mai multe regate sau imperii care au stapânit Iordania de azi în perioada respectiva, atât de lunga, si care – sustin specialistii – trebuie sa fi contribuit la ridicarea zidului, fiindca un singur stat nu ar fi putut s-o faca. De asemenea, ar fi posibil ca populatiile locale, observând realizarile vecinilor si întelegând utilitatea lor, pur si simplu sa fi copiat lucrarea.
De fapt, arheologii nu pot cadea de acord asupra celor care au construit aceasta incredibila „bariera”, când anume sau cu ce scop si cu atât mai mult cum au reusit sa sape mai profund în zona capetelor zidului. Acesta nu este înalt (doar 1 metru) si e îngust (nu mai mult de 50 de centimetri), dar de-a lungul sau se afla circa 100 de turnuri cu diametrul de 2 pâna la 4 metri. Sa fi fost Khatt Shebib o constructie defensiva cu asemenea dimensiuni? Ori poate refugiu pentru calatori? Sau pur si simplu un loc de vânatoare mai favorabil decât altele? Cu cât cercetarile sunt mai aprofundate, cu atât si întrebarile arheologilor si misterele imensului „sarpe” de piatra se adâncesc, si ele.
Porti catre cer
Ramânem în aceeasi zona geografica si în acelasi domeniu, prezentând descoperirile realizate în Arabia Saudita datorita unor imagini satelitare ale misterioaselor ruine ale zidurilor de la Harrat Khaibar. Este vorba despre o imensa retea de asemenea constructii, situate în centrul acestei tari arabe. Fara îndoiala, sustin arheologii, ne aflam în fata unor obiective realizate de om. Vazute „din cer”, ele seamana cu niste porti uriase, aproximativ 400 la numar, dispuse în forma de grila. Arheologii care le studiaza nu îsi pot forma o idee precisa despre scopul realizarii lor, nici despre vreo posibila utilitate si nici macar despre perioada când au fost construite.
Imaginile surprinse de sateliti sunt de altfel primele mijloace care au permis reperarea, de la mare înaltime, a acestor structuri joase si rudimentare situate într-o zona retrasa de origine vulcanica, în mijlocul unui câmp de lava. Cel mai scurt dintre ziduri se întinde pe 13 metri, iar cel mai lung pe 520 metri. Totusi, în pofida absentei unei datari, profesorul de arheologie australian David Kennedy estimeaza ca este vorba despre cele mai vechi constructii umane din regiune.
Un amanunt foarte important: una dintre structuri este partial acoperita de lava, ceea ce atesta faptul ca ar avea respectabila vârsta de peste 7.000 de ani! Cunoasteti dictonul, din ce în ce mai edificator – „Stim ca… nu stim nimic”?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii