Nimeni nu este surprins sa afle despre atrocitati petrecute în state totalitare, ca Germania nazista sau Rusia bolsevica, dar ce-ati spune daca ati sti ca asemenea atrocitati s-au petrecut si în „tara libertatii”, America? Si nu oricand, ci sub cel mai iubit dintre presedinti, Abraham Lincoln? Oricat ar parea de inexplicabil, o asemenea drama chiar a avut loc – spanzurarea dupa o judecata sumara a 38 de indieni Dakota la Mankato, Minnesota, pe 26 decembrie 1862. Cu trei saptamani mai înainte, pe biroul presedintelui Lincoln se afla o lista cu numele a 303 de indieni Dakota, acuzati de o multime de faradelegi, de la violuri la crime.
Acuzatiile veneau dupa revolta acestui trib, adus în pragul inanitiei de pierderea a milioane de hectare din pamanturile stramosesti, dupa colonizarea alba în Dakota. Sangeroasa revolta s-a soldat cu 150 de victime din randurile indienilor si cu moartea a peste o mie de colonisti albi.
De ce se rasculasera indienii? Pentru ca, potrivit unui acord încheiat în urma cu zece ani cu guvernul american, ei se obligau sa cedeze 25 de milioane de acri de pamant colonistilor albi, urmand sa primeasca, din partea Washingtonului, bani si hrana. Indienii si-au respectat partea lor din întelegere, însa guvernul a schimbat termenii, cerand colonistilor sa le ofere aur si hrana.
Acestia nu au îndeplinit însa solicitarea si, în plus, o teribila plaga abatuta asupra porumbului a distrus recoltele indiene în vara anului 1861, aducandu-i pe bastinasi în pragul foametei. Disperati, indienii au luat cu asalt depozitele de alimente ale colonistilor si, cand acestia li s-au opus, s-a declansat un conflict generalizat în statul Dakota. Singurul care a încercat sa împiedice revolta a fost capetenia indiana Ta Oyate Duta („Micul Corb”). Acesta fusese la Washington, cu patru ani înainte, si cunostea forta armelor moderne ale americanilor.
El si-a avertizat compatriotii: „Daca îi veti lovi pe colonisti, ei se vor întoarce si va vor ucide pana la ultimul prunc.” Iar vorbele sale s-au dovedit profetice. Armata SUA a intervenit brutal, arestand un mare numar de indieni. Fara avocati si fara martori, procesele intentate acestora au fost niste mascarade juridice, în urma carora acuzatii s-au vazut condamnati dupa doar cateva minute de dezbatere, fara posibilitatea unui recurs. Lincoln si consilierii sai au decis spanzurarea a 39 de indieni, unul singur dintre acestia fiind iertat de pedeapsa.
Ceilalti 38 au urcat plini de curaj treptele esafodului, cantand pana în ultima clipa vechi imnuri de lupta si tinandu-se de maini cand au fost prinsi în laturile spanzuratorilor. Dar furia autoritatilor nu s-a oprit aici si, dupa aceste executii, peste 1.700 de indieni Dakota, batrani, femei si copii care nu participasera la rascoala, au fost trimisi în lagare de concentrare.
Putinii care au supravietuit foametei si bolilor au fost apoi trimisi în rezervatiile din Dakota de Sud, unde conditiile întalnite nu au fost nici ele mai bune.
GABRIEL TUDOR
Comentarii