In primavara anului 1862, Robert Smalls, un tanar sclav in varsta de 23 de ani, din Charleston, Carolina de Sud, incerca disperat sa castige libertatea pentru sotia si copiii lui. Pretul cerut pentru rascumpararea acestora era de 800 de dolari. Desi de la 12 ani Smalls muncise la Charleston, practicand tot felul de meserii – chelner, vanzator de ziare, hamal, apoi marinar la bordul navei CSS Planter, el nu reusise sa stranga decat 100 de dolari.
Ca sa adune restul ar fi trebuit sa mai trudeasca din greu decenii intregi. Era nevoie de un alt plan pentru a face rost de bani. Razboiul Civil American i-a oferit tanarului o sansa nesperata de a-si indeplini visul. Nava pe care servea ca timonier – un vas cu aburi pentru transportat bumbac, transformat in vas de razboi – se afla in serviciul Confederatiei Sudiste, care se opunea fortelor nordiste, abolitioniste.
Intr-o zi, unul dintre numerosii sclavi care ajutau echipajul sa transporte munitii ori sa curete marea de mine, a vazut boneta capitanului in cabina acestuia (comandantul vasului se afla la tarm) si i-a pus-o in gluma pe cap lui Smalls: „Baiete, tu chiar arati a capitan!” a ras el. Dar in mintea tanarului a incoltit o idee: avea sa fure vasul si sa dezerteze in tabara nordista.
Momentul prielnic s-a ivit in ziua de 13 mai 1862, cand marinarii de pe Planter au primit ordinul ca a doua zi sa plece pe mare, cu un transport. Dornici sa profite de seara libera, membrii albi ai echipajului au plecat prin carciumile din port, lasand nava in paza sclavilor, sub comanda lui Smalls. Acesta a ordonat camarazilor sai sa aprinda cazanele si, la 2 noaptea Planter a parasit portul, in cea mai mare taina. Iscusitul timonier a indreptat nava spre un crang de pe mal, unde il asteptau sotia, copiii lui si alti opt sclavi, anuntati din timp de evadare. Razvratitii erau decisi ca, daca aveau sa fie interceptati, sa se arunce in aer cu vasul care adapostea 200 kg de munitie si cinci tunuri mari.
In momentul in care a trecut pe langa punctul de paza de la Fort Sumter, Smalls, purtand uniforma capitanului, s-a purtat exact ca acesta si, pe intuneric, nu a fost recunoscut de cei de pe tarm. Dupa ce a depasit patru nave confederate, Smalls a ordonat sa se ridice pe catarg steagul alb si s-a indreptat spre barajul de vase nordiste. Cei de la bord au avut un noroc uimitor, caci, in lumina slaba a amurgului, chiar inainte ca nordistii sa lanseze un potop de proiectile asupra navei care se indrepta spre ei, un marinar a observat steagul alb si comanda „Foc!” a fost anulata. Dupa cateva minute, drapelul Statelor Unite flutura pe catargul lui Planter.
Episodul l-a transformat pe Smalls nu doar intr-un om liber, ci si intr-un erou al luptei abolitioniste. Lui i s-a oferit suma de 1.500 de dolari pentru vasul pus la dispozitia fortelor nordiste si a fost primit intr-o audienta de Abraham Lincoln. Smalls l-a convins pe presedinte ca trebuie sa infiinteze o unitate de soldati afroamericani si a condus aceasta unitate personal, cu gradul de capitan de Marina, acoperindu-se de glorie.
Dupa terminarea razboiului civil, a candidat cu succes la Camera Reprezentantilor si, dupa alti doi ani, la Senat, devenind, din 1874, membru in Congresul Statelor Unite timp de cinci mandate! A murit in 1915, in aceeasi casa modesta in care se nascuse si care este astazi monument istoric al SUA.
GABRIEL TUDOR
Comentarii