In zorii zilei de 25 iunie 1950, zeci de tancuri de fabricatie sovietica ale Armatei Populare Nord-Coreene si 90.000 de soldati fanatici ai acesteia treceau paralela de 38 de grade, invadand Coreea de Sud.
Pentru prima oara, Razboiul Rece dintre SUA si URSS devenea fierbinte. O zi mai tarziu, de la cartierul lui general din Tokyo, generalul american MacArthur trimitea la Washington un raport sumbru: „Colapsul total este iminent”. Mai tarziu, el va declara in fata Congresului american ca nimeni nu putuse anticipa invazia nord-coreeana. Si totusi, cineva o prevazuse.
Un tanar ofiter de informatii din Coreea, pe nume Donald Nichols. Provenit dintr-o familie extrem de saraca, el absolvise doar sapte clase si muncise din greu pana la recrutarea in armata. Aici, gratie aptitudinilor sale deosebite pentru deprinderea de limbi straine si lipsei total de scrupule, fusese cooptat in serviciile secrete ale Marinei.
Neavand nici 30 de ani la sosirea in Coreea (in 1946), el si-a facut prieteni puternici in conducerea regimului din Sud si a reusit sa-si creeze o retea de spioni care actiona inclusiv in Nordul comunist. Gratie acestora, Nichols a aflat cu cateva zile inaintea asaltului ca nord-coreenii pregatesc o invazie, beneficiind de un masiv ajutor militar sovietic. Dar avertismentele sale repetate, adresate conducerii fortelor americane nu au avut niciun ecou, adjunctul lui MacArthur, Charles Willoughby, considerandu-le „dezinformari” si chiar amenintandu-l pe Nichols cu concedierea! Insa spionul nu a fost concediat, dimpotriva, in curand rapoartele sale aveau sa fie luate in seama.
Reusind sa descifreze, cu ajutorul unui dezertor, codul secret al armatei nord-coreene, Nichols a pus la dispozitia superiorilor sai informatii-cheie, care aveau sa duca la lovituri grele pentru invadatori. Practic, niciunul dintre atacurile surpriza ale nord-coreenilor nu a mai avut, din acel moment, efectul scontat. Pe de alta parte, reteaua de spioni pe care Nichols o conducea ca un veritabil dictator, a furnizat americanilor date cruciale legate de dispozitivele militare ale nord-coreenilor, in curand bombardierele SUA distrugand o buna parte din infrastructura de lupta oferite comunistilor lui Kim Ir Sen de chinezi si sovietici.
Beneficiind de puteri practic nelimitate si de prietenia presedintelui sud-coreean Syngman Rhee, Nichols a inceput sa aiba un comportament tot mai tiranic, de-a dreptul sadic: arunca oameni din avion, participa personal la sedintele de tortura si chiar a ucis mai multi spioni sud-coreeni suspectati de tradare, fara sa fie vreodata tras la raspundere pentru faptele sale. Dar, la cativa ani de la incheierea conflictului, in 1957, spionul – ale carui ispravi au inspirat, se pare, rolul maleficului colonel Kurtz din filmul „Apocalipsul acum”, a fost arestat in toiul noptii de politia militara a Aviatiei Militare si supus unor interogatorii brutale si chiar unor sesiuni de socuri electrice.
Indopat cu medicamente antipsihotice si bagat in camasa de forta, spre a-i calma crizele de furie, maiorul Nichols a devenit o leguma, fiind pensionat fortat, in 1962. Va mai trai, intr-un anonimat total, inca trei decenii, armata musamalizand cu grija implicarea sa dubioasa in conflictul coreean.
Abia in ultimele decenii au inceput sa iasa la iveala informatii despre David Nichols, desi multe dosare legate de cel supranumit, pe drept cuvant, „regele spionilor” continua inca sa ramana in arhivele militare, ascunse cu grija de publicul larg.
GABRIEL TUDOR
Comentarii