Plantele transgenice pericol sau binefacere?

          Aduse în Europa, din SUA, la preturi ce eliminau orice concurenta, asortate si cu o publicitate pe masura, argumentata inclusiv pe tarâm medical, alimentele obtinute din asa-numitele organisme modificate genetic (OGM) purtau în subtext si un mesaj mai mult decât agresiv: în zece ani, industria biotehnologica europeana va fi lichidata, în folosul americanilor. Mai multe state membre UE au luat în serios avertismentul si au blocat accesul OGM pe batrânul continent.

          Aduse în Europa, din SUA, la preturi ce eliminau orice concurenta, asortate si cu o publicitate pe masura, argumentata inclusiv pe tarâm medical, alimentele obtinute din asa-numitele organisme modificate genetic (OGM) purtau în subtext si un mesaj mai mult decât agresiv: în zece ani, industria biotehnologica europeana va fi lichidata, în folosul americanilor. Mai multe state membre UE au luat în serios avertismentul si au blocat accesul OGM pe batrânul continent. În octombrie 1998, Franta a interzis porumbul transgenic în Hexagon ; începând din iunie 1999, Italia, Grecia, Franta, Luxemburg, Austria si – ulterior – Danemarca au refuzat sa mai primeasca noi dosare. Totusi, noile strategii ale „partii adverse” alimenteaza ideea unei reveniri apropiate a OGM în Europa. Vom sti vreodata care este adevarul despre toate acestea?
          
          Între siguranta si îndoiala
          
          În general, consumatorii refuza produsele OGM mai mult din ratiuni etice, economice sau ecologice, decât din motive personale ori de teama îmbolnavirii – constata profesorul de economie Bernard Ruffieux, citat de revista „Science & Vie”. Dintre cei chestionati, doar o treime continua sa boicoteze produsele respective, chiar daca pretul acestora a scazut. Si, în fond, de ce anume ar trebui sa ne temem?
          Adevarul e ca înca se urmaresc efectele consumului de plante transgenice asupra omului si a animalelor, stiut fiind faptul ca nu exista „risc zero”. Se considera ca sistemele de control si supraveghere a OGM functioneaza bine. Astfel, s-a putut stopa cultivarea unui tip de soia transgenica, atunci când s-a descoperit transferarea unui alergen, printr-o gena preluata de la nuca de Brazilia, în soia. Pe de alta parte, pare aproape imposibil de eliminat contaminarea altor plante si a mediului cu componente ale OGM. Responsabilitatea reala fata de consumatori si obligativitatea transparentei i-au determinat pe oficialii europeni din UE sa adopte o legislatie care sa impuna reglementari stricte, fara echivoc, în domeniu. Mentionarea, pe ambalajul marfii, a provenientei din OGM, si-a aflat unele ecouri si în România, dar – pe lânga faptul ca orice produs poate fi contrafacut – ramâne un coeficient de incertitudine privind potentiala contaminare „accidentala” mentionata mai sus.
          
          Nimic nu este simplu…
          
          De la bunele intentii, pâna la realitatea bruta, distantele sunt deseori dificil de parcurs, oricâte legi si regulamente s-ar adopta. Mai ales când consumatorul constata stupefiat ca se ia în calcul si un fel de… joc „de-a soarecele si pisica”. Se afirma clar: în conditiile în care agro-industria americana nu separa total productia transgenica de cea conventionala, Europa va trebui sa foloseasca metode subtile pentru identificarea si cuantificarea OGM, atât în seminte, cât si în produsele transformate, cum sunt faina, uleiul, cremele-desert s.a.m.d. Dar nu e deloc simplu, caci trebuie stiut si ce anume trebuie cautat. Prin urmare, chiar producatorii ar trebui sa le comunice organismelor de control ce constructii genetice au folosit. Ceea ce reprezinta o iluzie ridicola, conform ecologistilor. Care industrias poate fi convins sa dezvaluie secretul propriei tehnologii?
          În ciuda progreselor înregistrate pe acest front economic, persista înca numeroase îngrijorari. De pilda, ADN-ul adaugat si proteinele asociate devin nedetectabile, daca procesul de transformare alimentara le-a distrus; la fel, când constructia genetica nu genereaza sinteza unei noi proteine, ci inhiba sinteza unei proteine naturale a plantei, detectia devine extrem de dificila.
          
          Argentina si China tin trena nord-americanilor
          
          Dificila este si reglementarea problemei. E o chestiune de vointa si de timp – estimeaza cunoscatorii. Adica de diplomatie. Domeniu prin care se încearca readucerea OGM în Europa, cu conditia mentionarii responsabilitatii producatorilor si importatorilor, si în cazul afectarii mediului. Caci, între productie, comercializare si transformarea produselor, exista un lant complex de responsabilitati care depasesc frecvent frontierele nationale si chiar continentale. Cu atât mai mult, cu cât OGM se afla în ascensiune vertiginoasa, nu doar în America de Nord (SUA si Canada), ci si în Argentina si China, care vin din urma rapid. Totusi, Europa ramâne poate cea mai râvnita piata pentru producatori. Pentru a se impune, ei trebuie însa si sa anuleze actualele suspiciuni, si sa convinga in privinta utilitatii si costului avantajos, ale OGM, venind cu alte argumente decât rezistenta la ierbicide si la insectele daunatoare. Numai ca aici se pune problema unor investitii masive în cercetare, ceea ce ar avea efect de bumerang, prin marirea considerabila a preturilor produselor.
          
          OGM – noua generatie
          
          În anii’90, ascensiunea plantelor transgenice se anunta fulgeratoare. Astazi, mari companii care au mizat pe acest tip de „agrobusiness” au început sa-si cedeze afacerile în domeniu ori sa se reprofileze. La urma-urmei, cel care trebuie sedus este consumatorul, iar vina pentru neconfirmarea deplina a asteptarilor o au însisi producatorii. Ei propun acum, cu generozitate, o „noua generatie” de OGM: organisme transgenice utile în conservarea mediului (plastic biodegradabil, porci care sa digere fosforul, în loc sa-l elimine etc.), utile pentru sanatate (sinteza anticorpilor si a proteinelor componente ale vaccinurilor actuale), ameliorarea calitatilor nutritive ale alimentelor (fructe care se strica mai greu, cu un continut mai bogat în zaharuri, uleiuri „saracite” sau cu un continut sporit de acizi grasi, cereale multivitaminizate). Si exemplele pot continua.
          Motivele actuale ale pierderii optimismului producatorilor de OGM vor fi eliminate, mai devreme sau mai târziu. Intra în logica jocurilor economice transnationale, dar o sugereaza si succesele, deloc neglijabile, de pâna acum. Într-un singur deceniu, vânzarile mondiale de plante transgenice au crescut de peste 10 ori!