Despre fiziologia visului

          In episodul din numarul trecut, am vazut ca somnul si visul sunt marcate de evenimente energetice speciale, de ritmuri si pulsatii specifice, de o succesiune foarte complicata de evenimente fiziologice si energetice. Se stie ca omul poate în-dura foamea, setea, chinurile trupesti pâna dincolo de limite, dar chinul insomniei este considerat cel mai cumplit.

          In episodul din numarul trecut, am vazut ca somnul si visul sunt marcate de evenimente energetice speciale, de ritmuri si pulsatii specifice, de o succesiune foarte complicata de evenimente fiziologice si energetice. Se stie ca omul poate în-dura foamea, setea, chinurile trupesti pâna dincolo de limite, dar chinul insomniei este considerat cel mai cumplit. De altfel, se stie si ca longevitatea, la vietuitoare, este legata de durata somnului – ca sa traiesti mult, trebuie sa dormi mult. Visul este un fenomen obligatoriu al vietii. O treime din viata dormim, iar 12 la suta din aceasta treime este ocupata de vis. Fenomenul nu este supus nici unei responsabilitati individuale, scenele onirice sunt spontane si necontrolate. Desi unele vise ni se par interminabile, totusi un vis tine foarte putin. În evolutia omenirii, visul a fost considerat adeseori drept „institutie” în stat – la egipteni, la greci, la mai toate civilizatiile terestre. Câtiva laureti ai premiului Nobel au relatat cu lux de amanunte ca descoperirile lor, încununate cu marele premiu, au fost facute în vis! Religiile mai cu seama au excelat în interpretarea viselor. Hipocrat avea încredere în vise, ideile parintelui medicinei fiind preluate de Galenus, care punea diagnostice prin relatarea viselor de catre pacient. Procedeul s-a perpetuat de-a lungul veacurilor, ajungându-se, în epoca moderna, ca medicina homeopatica sa foloseasca fenomenul oniric în favoarea unor retete fitoterapeutice eficiente. Cercetarea stiintifica a visului începe de fapt o data cu Freud (1856-1939) si continua prin scoala psihanalitica a acestuia, urmat de Alfred Adler si de Carl Gustav Jung. Întrebarea pe care si-au pus-o oamenii de stiinta este daca visele pot fi sau sunt premonitorii! La Freud întâlnim teoria dualismului instinctelor din mecanismul viselor, dar este mai greu sa întelegem cum si de ce mari descoperiri stiintifice au fost produsul exclusiv al unor vise. Este pusa sub semnul întrebarii teoria lui Freud dupa care majoritatea simbolurilor onirice ar fi exclusiv sexuale. Aceasta teorie azi nu mai poate fi sustinuta stiintific. Jung va observa ca arhetipul la care face trimitere visul este „un complex, un centru încarcat de energie”. Pornind de la acest punct fundamental, putem face pasi importanti spre visul premonitor, deoarece inconstientul receptioneaza pe calea energiilor subtile informatii, fie din planul terestru, fie din dimensiunea cosmica…
          În contemporaneitatea noastra, studiul visului intra în seama antroplogiei si a altor domenii stiintifice. Dupa o sinteza semnata de Noémi N. Bomhér, „Fantasma vizuala, auditiva si tactica a visului se detaseaza de viata reala, este o viziune, o anticipare si o rememorare, prin ochi si spirit, a lumii vazute de eu. Limbajul reprezentarilor visului, nespeculate, dar intentionale, a reprezentarilor referitoare la istorie, la viata, la lume, ne ajuta sa comunicam cu miturile, prin simboluri si sa ne organizam existenta spre continuitate”. Egiptul antic detine pâna azi performantele absolute în studiul viselor din punctul de vedere al comunicarii între lumea reala si lumea spiritelor. La Memphis exista templul lui Ptah, în care se afla o uriasa biblioteca de vise cu trimitere medicala speciala. La Dendera, în preajma statuilor lui Isis, exista un fel de panteon al interpretarii viselor. Visele premonitorii erau corect împartite si urmarite cu pricepere, în functie de persoana care comunica visul. Erau interpretate visele în functie de scenariu, de tema aparuta în vis – problemele cotidiene, sanatatea, decese apropiate, împrejurari, bogatie si eventuale esecuri, dispute, rivalitati, probleme de familie si multe altele, toate acestea, se spune, fiind corect interpretate si dovedindu-se, prin participarea unor initiati, scadente, sigure.
          Nu stim daca ne-ar fi de folos sa avem azi acei preoti egipteni si mesopotamieni care excelau cu intuitii precise în talmacirea viselor. Este foarte dezagreabil sa stii dinainte, prin vis, ce se va întâmpla si când. De aceea, e bine sa punem visul sub semnul relativitatii.