Revolutie tehnologica in medicina!

          Visul omului nu este nici macar foarte complicat: sa traiasca mult, sa traiasca bine, fara dureri, fara slabiciuni, sa nu aiba probleme, sa se bucure de toate, sa fie vesel, sa aiba bani..

          Visul omului nu este nici macar foarte complicat: sa traiasca mult, sa traiasca bine, fara dureri, fara slabiciuni, sa nu aiba probleme, sa se bucure de toate, sa fie vesel, sa aiba bani… Lasând gluma la o parte, problema starii de sanatate a omenirii este una care preocupa societatea contemporana de destul de multa vreme. Cum va face fata viitorul bolilor care astazi sunt considerate drept incurabile? Cum va putea fi asigurata, cum sa spunem, demnitatea necesara a fiintei omenesti la amurgul vietii sale? Cum sa reparam ceea ce s-a stricat? Si la ce pret? Fantezia stiintifica a „inventat” fiinte bionice, care nu pot fi deosebite de noi, dar sunt de fapt un angrenaj de piese si componente mecanice si electronice. Se va ajunge vreodata la asa ceva? Si cu ce pret? Este prea devreme de pus o asemenea întrebare? Se pare ca nu – în momentul de fata viitorul este… mult mai aproape decât ne imaginam pâna nu de mult si a revenit timpul sa începem…
          
          Pregatirea pentru pasul urmator – medicii din Star Trek!
          
          Greu de presupus ca nu ati vazut niciodata nici un episod din diferitele serii ale Star Trek si daca ati facut-o, precis ca ati observat micutul monitor pe care medicul îl plimba peste corpul pacientului si afla instantaneu diagnosticul. Ei bine, cum se întâmpla de atâtea ori, vine un moment când fictiunea devine realitate: medicii britanici se pare ca au pus la punct exact acest tip de dispozitiv. O echipa a Universitatii din Brighton, Sussex, a anuntat recent ca a realizat prototipul unui super-senzor care, desi nu este mobil, ca în film, ci fixat pe un suport în fata pacientului, înregistreaza toate semnele vitale ale acestuia. Amanunte nu se cunosc, din cauza problemelor de patentare înca nerezolvate, dar voluntarii care s-au oferit pentru testare si echipele de medici sunt de-a dreptul impresionati de performante. „Este o schimbare efectiva a modului nostru de gândire”, spun ei. Totul este ieftin si relativ usor de fabricat, sensibilitatea aparatului fiind de câteva zeci de ori mai mare fata de ce se cunoaste în prezent. Cu un asemenea dispozitiv, de exemplu, manipulat de la distanta sau plimbat pe corpul pacientului, un cardiolog poate sti exact care sunt problemele de functionare a inimii si ce masuri trebuie întreprinse! Acelasi lucru în ceea ce priveste functionarea creierului. Si, în fine, cel mai mare avantaj, poate: posibilitatea de a investiga pacienti care în mod normal nu pot fi atinsi, cum ar fi victimele unor arsuri de mare întindere.
          În medicina cel putin, într-adevar ne pregatim pentru episodul urmator. Mai ales când ne gândim la progresele incredibile ale geneticii, chiar daca aici mai exista probleme extrem de serioase. S-a realizat clonarea, dar savantii se vad pusi în fata unei grave situatii:
          Clonele mor tinere
          S-a întâmplat în Japonia, unde practic toti cei peste 10 soareci clonati au murit foarte tineri! De aceea, partizanii interzicerii – cel putin pentru moment – clonarii oamenilor sunt atât de numerosi. Ei afirma, de altfel, ca tehnicile de clonare a animalelor ar putea influenta durata lor de viata! Cel putin la stadiul actual de dezvoltare a tehnicilor folosite, exista o opozitie foarte puternica la adresa folosirii clonarii pentru a „naste” copii… umanoizi! Poate în viitor, când tehnicile vor fi suficient perfectionate. Se spune, este drept, ca numai observarea lui Dolly si a îmbatrânirii sale premature, deci a unui singur exemplar, este insuficienta pentru a trage concluzii. Dar ce te faci cu soarecii japonezi care au început sa moara înca din a 311-a zi dupa clonare si la care 10 din 12 au murit dupa 800 de zile? În timp ce „colegii” lor nascuti natural traiesc fara probleme. Anomaliile principale s-au constatat la ficat, plamâni si sistemul imunitar. Sau poate ca citoplasma celulei, adica tot ce exista în celula pe lânga nucleul acesteia, si care a fost transferata prin metoda folosita la clonarea lui Dolly, dar nu si la soareci, sa fie tocmai ea aceea care sa contina factorii cheie pentru supravietuire? În orice caz, daca nu toate animalele clonate sunt… normale iar în „marsul cel lung” spre fiintele bionice se poate spune ca începem deja sa întâlnim…
          
          Transplanturi… cu chip uman
          Ne întoarcem din nou la filme SF: aici eroul sau eroina îsi pierd un membru sau chiar o parte din corp, sau chiar corpul întreg, si totul este înlocuit cu componente bionice. Multi specialisti sunt de parere ca acest lucru nu se va întâmpla niciodata în realitate. Dar fenomenalele progrese realizate în miniaturizare si comunicarea om-masina ne vor aduce totusi aceste lucruri foarte aproape în urmatorii 10 ani. Cel putin aceasta este predictia inginerului biomedical William Craelius, de la Universitatea Rutgers. „Dextra”, mâna artificiala pusa la punct de el, permite unui om sa utilizeze cai nervoase existente pentru a pune în miscare niste degete mecanice, comandate de un calculator. Iar în articolul sau publicat recent în super-cunoscuta revista americana Science (si intitulat „Omul bionic-refacerea mobilitatii”) el afirma clar: „tehnologiile bionice pot fi adaptate pentru refacerea a aproape oricarei functii pierdute a corpului omenesc”. Comunicarea este, din nou, cheia. Dr. Gerard Loeb, la Universitatea Californiei din Los Angeles, a reusit un implant cât un bob de orez, sub piele, care asigura comunicarea independenta între nervi si componentele bionice din organism. Cu progresele actuale ale miniaturizarii nu pare sa mai fie o problema realizarea celor minimum 1000 de conexiuni necesare pentru asigurarea prin comunicarea creier-dispozitiv bionic a unei actiuni complexe cum ar fi mersul. Chiar daca totul va fi controlat înca din exteriorul corpului. Mai ramâne înca un obstacol: nimeni nu va accepta, în final, sa poarte tot felul de… „saci de plastic” pe corp care sa adaposteasca membrele bionice! Componentele bionice vor trebui sa prezinte un aspect… uman. Este un element crucial pentru restaurarea bionica a corpului omenesc si este ceea ce de exemplu „Dextra”, mâna lui Craelius, reuseste sa realizeze, cel putin ca un prim pas.
          Organismul autovindecabil Iata înca o alternativa. Tot revista Science publica noi date despre „a treia generatie” de biomateriale. Care nu mai repara „din afara”, ci activeaza celulele specifice si genele individului în care sunt implantate, facându-le… sa se repare singure! Marea descoperire a fost cea a unor gene formatoare de oase care pot fi reglate de biomateriale. În felul acesta asistam la preludiul unei noi ere: de la înlocuirea unor tesuturi se trece la regenerarea acestora! Controlata de propriile gene ale organismului! Pasul urmator, discutat printre altii de specialistii de la Imperial College, Londra, este deci proiectarea unei noi generatii de biomateriale, dedicate direct anumitor pacienti si anumitor boli. În loc sa mai „injectezi” un tesut, injectezi o substanta chimica si organismul se ocupa de restul procesului. În conditii de perfecta siguranta! Mai mult, se prefigureaza de pe acum injectarea unor asemenea biostimulatori care sa reprezinte un tratament preventiv!
          Mintea sau materia? Am lasat la urma cel mai important „dispozitiv” a corpului omenesc, creierul. Care probabil detine cheia celor mai fundamentale mutatii previzibile pentru societatea omeneasca a mileniului trei. „Mind or Matter”, minte sau materie, este o veche problema a multor generatii de oameni de stiinta si filosofi. Stim cu totii cât de putin folosim din capacitatea creierului – în jur de 10%. Nu stim ce se întâmpla cu restul. Ce justificare are existenta celorlalte 90 de procente. Si, mai ales, cum pot fi ele accesate.
          Si iata ca un grup specializat in cercetari neurofiziologice din Stockholm face o descoperire de senzatie: s-ar putea sa existe un mecanism implementat în creier care sa „trateze” durerea. Tot ce ne-ar trebui ar fi o metoda de acces constient la acest mecanism atunci când avem nevoie! Asa s-ar explica, de altfel, si atitudinea/rezistenta diferita la durere a indivizilor. Oricum, daca specialistii vor reusi sa înteleaga mai bine functionarea creierului, vor reusi sa elaboreze si modalitati mai eficiente si mai „sanatoase” de tratare a durerii, fara a crea, de pilda, dependenta de medicamente. Dar mai este ceva: orice progres în aceasta directie înseamna înca un pas spre întelegerea acestui senzational mecanism din componenta organismului viu care este creierul. Si nu este inutil sa ne întrebam cum va arata societatea omeneasca în care s-au „câstigat” chiar si câteva din procentele ascunse ale potentialului creierului uman? Va fi mai buna? Mai fericita? Mai eficienta? Greu de spus. Un lucru probabil ca se poate afirma fara nici o grija ca vom gresi: va fi una total diferita de ceea ce ne putem imagina noi astazi…