Pe 23 noiembrie 1689, Clementia Meijerin, o femeie in varsta de 42 de ani din orasul elvetian Basel, aduce pe lume doua fete gemene, Elisabeta si Catherina care aveau corpurile imbinate intre procesul xifoid (o sectiune de cartilagiu de la baza sternului si buric). Cordoanele lor ombilicale, cuprinzand trei mari vase de sange pentru fiecare copil, erau de asemenea unite.
Chirurgul Johannes Fatio a avut indrazneala de a incerca sa le separe pe cele doua fete. Interventia a fost practicata in doua etape. Mai intai, pe 24 noiembrie, Fatio a disecat cordoanele ombilicale, taind vasele de sange comune si ligaturandu-le cu fir de matase. Apoi a practicat o puternica ligaturare, tot cu matase, in jurul bandei de tesut care conecta cele doua fete si strangand lent acest tesut.
In zilele care au urmat, legatura a continuat sa fie stransa, tesutul necrozat fiind tratat cu alcool. Pe 3 decembrie, conexiunea dintre gemene a fost sectionata, „cioturile” ramase fiind pansate si tratate. In doua saptamani, gemenele s-au vindecat complet, fiind hranite normal.
Primele relatari publicate ale procedurii au fost scrise de Emanuel Ko¨nig si Theodor Zwinger in 1689, respectiv 1690 – ambii erau personalitati eminente ale medicinei epocii si martori oculari la interventia chirurgicala de pionierat. Si Fatio a scris o relatare proprie, dar el a fost executat in cursul unor violente politice care au urmat la scurta vreme dupa aceea si nu a mai putut-o publica.
Lucrarea sa a vazut lumina tiparului abia in 1752. A mai existat un caz con-semnat de interventie chirurgicala pentru separarea unor gemeni siamezi, dar acesta a fost doar partial reusit.
Asa cum descrie cronica autorului bizantin Leon Diaconul, la mijlocul secolului IX o pereche de gemeni siamezi facea deliciul targurilor bizantine. Pe la 945, unul dintre gemeni a murit, iar medicii au taiat conexiunea dintre fratele mort si cel ramas in viata. Dar geamanul separat astfel a mai trait doar trei zile.
GABRIEL TUDOR
Comentarii