In tinutul Altai („muntele de aur”, in limba turca) din sud-estul Siberiei occidentale, acolo unde se intalnesc Rusia, Mongolia, China si Kazahstan, exista un lac care nu ingheata nici cand afara sunt geruri cumplite.
In fiecare iarna, el ofera un spectacol feeric: zeci de lebede vin sa se aseze pe oglinda apei deasupra careia pluteste o intinsa perdea de ceata groasa. Pentru populatia kumandina, acest lac este sacru, pentru ca odinioara spiritele naturii luau forma unor lebede si se impreunau in zbor.
Plutind pe aripi de legenda
Legenda spune ca odata ajunse pe lac, aceste pasari isi retrageau aripile si se transformau in fete de o frumusete neasemuita. La vremea aceea nimeni nu stia despre existenta lacului tainuit, insa, un vanator care ratacea prin aceste locuri a observat momentul cand lebedele luau infatisare umana si s-a indragostit de ele. Ca sa o pastreze pe cea aflata mai aproape de el, i-a luat aripile, le-a ascuns si astfel, preafrumoasa fata a ramas alaturi de barbat si din unirea lor s-au nascut kumandinii, supranumiti „oamenii-lebedelor”.
In epoca sovietica, nu a existat o coerenta in identificarea localnicilor: uneori au fost considerati un popor, alteori au fost inclusi in grupul mai mare al altaienilor. Ei insisi se considera insa o populatie distincta datorita pastrarii vechilor ritualuri, traditii si obiceiuri, chiar daca acum o suta de ani recensamintele mentionau numai 6.334 de kumandini.
Astazi, oaspetii inca sunt primiti cu asa-numitul ritual al pipei, iar ca semn de ultim ramas-bun adresat defunctilor, se inconjoara de trei ori casa cu sicriul si se ard crengute de ienupar, pentru a se inchide astfel in urma lui portile Lumii inferioare.
Urmasi ai vechilor samani
Poporul kumand avea propria religie si pe samanii Kama care „calatoreau” in lumile inferioare si inferioare pentru a vorbi cu spiritele, astfel ca la mijlocul secolului al XX-lea, in perioada sovietica, la capataiul liderilor de partid bolnavi erau chemati tamaduitori si samani din acest neam, ale caror tratamente erau de folos.
Fostii nomazi care vanau si pescuiau candva, acum lucreaza pamantul si prind cantitati limitate de peste. Cat despre cultura lor specifica, batranii le recomanda celor interesati sa se intoarca in timp cu 70-80 de ani in urma. Istoricii afirma despre acesti oameni ca nu au fost niciodata agresivi. Cand colonistii rusi au ajuns in Altai, kumandinii i-au invatat sa supravietuiasca in taiga si sa traverseze raurile repezi de munte, in schimb au fost tratati cu violenta si au fost nevoiti ei insisi sa se retraga in locuri mai izolate pentru a supravietui.
Acolo unde traiesc, in prezent populatia Kumandin abia depaseste 3.000 de persoane, reusesc sa pastreze si o parte din modul de viata traditional, kumandinii isi cladesc locuintele din scoarta de copac, trunchiuri – asa-numitele iurte intalnite si la mongoli ori la alte grupuri etnice altaiene – protejate de un acoperis conic din material lemnos.
Un element de interes aparte il constituie portul specific al femeilor, care include camasi de in, un gen de „halate” cu un singur piept si… pantaloni scurti. De asemenea, merita mentionat faptul ca, la origine, aceasta populatie practica religii raspandite in aceasta regiune a Asiei, precum samanismul, apoi islamismul, dar mai nou cei mai multi sunt ortodocsi.
Kumandinii reusesc in prezent sa-si pastreze statutul, luptand cu o determinare acerba pentru un viitor mai bun. Activistii din cluburile etnice organizeaza expeditii in satele indepartate pentru a vizita si inregistra persoanele varstnice, pastratoare a amintirilor si a legendelor poporului Kumandin.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii