Panteon crestin

          Cuvioasa Teodora
          
          Nascuta în 1650 în satul Vânatori – Neamt, cea care avea sa devina Sfânta Cuvioasa Teodora era fiica lui Joldea Armeanul care avea o slujba la oaste si confectiona arme. Preotul Nicolae Barbu mentioneaza ca în famile se mai nascuse o fata, Marghioala, care se prapadise de timpuriu.

          Cuvioasa Teodora
          
          Nascuta în 1650 în satul Vânatori – Neamt, cea care avea sa devina Sfânta Cuvioasa Teodora era fiica lui Joldea Armeanul care avea o slujba la oaste si confectiona arme. Preotul Nicolae Barbu mentioneaza ca în famile se mai nascuse o fata, Marghioala, care se prapadise de timpuriu.
          Teodora s-a casatorit cu un tânar evlavios, dar casa nu le este binecuvântata cu nici un copil si, de aceea, amândoi hotarasc sa duca o viata casta. Ei pleaca la manastire, ea având pe vremea respectiva 30 de ani si alegând locasul Verzesti – Buzau, în vreme ce sotul alege Poiana Marului. Dupa o navala a turcilor, schitul Verzesti este incendiat, iar Teodora pleaca în Muntii Buzaului si ai Vrancei, unde sta 10 ani. Apoi trece în Muntii Neamtului, in padurea din jurul sihastriei Sihla, unde un calugar batrân îi cedeaza chilia lui. Traieste izolata de lume, se hraneste cu fructe de padure, se roaga fierbinte aproape tot timpul, doarme doar câteva ore pe zi si nu se întâlneste decât cu duhovnicul ei, Pavel din Sihastria, care o spovedea si o împartasea.
          Venind la ea niste calugarite tinere, ea le cedeaza chilia si se retrage într-o pestera mai sus. Legenda spune ca Teodora a fost vazuta de pagâni în pestera care îi poarta numele. Urmarita de acestia, s-a rugat fierbinte cerului si atunci stânca din fundul pesterii a crapat si ea a putut sa iasa în padure, scapând de dusmani. Tot legenda spune ca se hranea cu firimiturile aduse de pasari de la manastiri si ca doi calugari vazând aceste pasari ducând bucati de pâine în cioc si zburând de la trapeza manastirii Sihastria spre padure, le-au urmarit si astfel au descoperit-o pe Sfânta. Aceasta, simtindu-si sfârsitul apropiat, cere un preot care s-o împartaseasca si moare imediat dupa ce i se îndeplineste aceasta ultima dorinta. Este îngropata în pestera, iar sotul, aflând de moartea Teodorei, vine sa se închine la mormântul ei si ramâne la Sihastria înca zece ani, pâna se stinge si el din viata. Între 1730 – 1763 este construita aici o biserica de lemn cu hramurile „Schimbarea la Fata” si „Nasterea Sfântului Ioan Botezatorul”.
          Moastele, facatoare de minuni, atrag credinciosi din toata Moldova dar, în 1856, ajung la Lavra Paceska din Kiev, având înscrise pe racla cuvintele „Sfânta Teodora din Carpati”. Canonizata în 1992, este praznuita la 7 august.P.S.: Multumim cititorului nostru, arhitect Neculai Raclis din Montreal, pentru cuvintele frumoase adresate revistei si rubricii, promitându-i ca ii vom trimite cât de curând datele cerute.