Unicul fiu al lui Ludovic al XI-lea si al Charlottei de Savoia, Carol al VIII-lea a preluat tronul la doar 13 ani, la moartea tatalui sau. Bolnavicios si slab la minte, a devenit un rege-marioneta, adevarata putere fiind exercitata de sora lui, Anne, si de sotul acesteia, Pierre de Bourbon.
Dupa casatoria cu Anne de Britania, regele a fost convins de favoritul sau, Etienne de Vasc, sa se elibereze de tutela si sa-si asume prerogativele de monarh. Pentru a putea actiona dupa bunul plac in Italia – el se considera mostenitorul regatului Neapole, pe linie angevina, si voia sa-l revendice – a facut numeroase concesii, care au slabit considerabil regatul Frantei.
In 1494, a trecut Alpii, patrunzand in Lombardia si, pe 22 februarie 1495, a intrat triumfator in Napoli, proclamandu-se rege. Dar armatele reunite ale Austriei, ducatului de Milano, Venetiei si Papei, l-au invins zdrobitor la Fornovo, iar toate cuceririle sale au fost pierdute.
Pe 7 aprilie 1498, pe cand se pregatea sa porneasca intr-o noua expeditie italiana, regele a murit intr-un mod absurd. Grabindu-se sa-si conduca sotia pentru a juca jeau de paume (un fel de tenis primitiv), el s-a izbit cu capul de pragul de sus al usii, intr-o galerie a castelului regal. Pe moment, nu a dat atentie loviturii, ci a privit partida de tenis si s-a intretinut cu curtenii sai.
Dar, la un moment dat, s-a prabusit, pierzandu-si cunostinta. Imediat au fost chemati medicii, care l-au intins pe un pat improvizat din scanduri, dar nu l-au mai putut ajuta cu nimic: comotia cerebrala suferita i-a fost fatala.
Carol al VIII-lea a murit fara sa lase in urma un mostenitor direct – in ultimii patru ani pierduse tot atatia copii (trei baieti si o fata) din cauza bolilor – astfel ca tronul i-a revenit varului sau, Louis de Orleans, care a domnit ca Ludovic al XII-lea, luand-o in casatorie, potrivit obiceiului vremii, pe vaduva Anne de Britania.
GABRIEL TUDOR
Comentarii