Evolutia starii pacientului bolnav de cancer este punctata de perioade de oboseala, uneori intensa. Ca un paradox, multe studii arata ca pacientii apreciaza oboseala drept simptomul care ii afecteaza cel mai mult, in timp ce medicii pun pe primul plan durerea. Apare deci riscul de a intra intr-un cerc vicios.
Cu cat aceasta oboseala se instaleaza mai mult, cu atat pacientul doreste mai putin sa se miste. Isi pierde treptat forta muschilor si pofta de mancare, ii scade moralul si starea i se inrautateste. De aici, si importanta identificarii cauzelor specifice si a confruntarii cu acestea.
O „logica” stresanta
Diferiti factori pot explica aceasta epuizare, incepand cu boala in sine. Volumul tumorii si prezenta sau nu a metastazelor, anxietatea sunt parametri care afecteaza intensitatea oboselii. Daca stresul si depresia sunt prezente in urma diagnosticului de cancer, este mai probabil ca persoana sa se planga ulterior de oboseala. Stresul poate sa perturbe somnul, provocand dificultati in adormire sau treziri nocturne. In mod logic, un pacient care nu doarme bine nu se odihneste suficient si acumuleaza oboseala.
In contextul mentionat, mediul pacientului (sentimentul de singuratate sau, dimpotriva, faptul de a fi intretinut de sot, de familie, de prieteni) si situatia socioeconomica a acestuia (somaj, dificultati financiare etc.) conteaza mult. Un pacient coplesit de griji va simti inevitabil oboseala mai sever, stare ce poate fi un semn precoce de recadere sau agravare a bolii. Si trebuie sa stiti sa ascultati semnalul de alarma.
Suportabilitatea conteaza
Aceasta oboseala poate fi legata si de tratamentul cancerului (chimioterapie, radioterapie, hormonoterapie etc.), de intensitatea si marimea dozelor administrate.
Tratamentele au, de asemenea, efecte secundare semnificative, cum ar fi anemie, greata si varsaturi care afecteaza ele insele starea generala a pacientului; 90% dintre pacienti se plang de oboseala in timpul tratamentului si pentru o treime din ei ea persista, putand fi si grava la cativa ani dupa terminarea tratamentului. De pilda, femeile tratate cu terapie hormonala dupa cancerul de san sunt deosebit de afectate. Efectele secundare sunt in acest caz bufeurile ce le trezesc uneori noaptea si durerile articulare, care provoaca oboseala. In terapia hormonala exista strategii farmacologice eficiente – antidepresive sau neuroleptice – chiar daca pacientii sunt uneori reticenti in a lua acest tip de medicamente. Nu exista insa un medicament fortifiant in sine.
Psihostimulantele sunt uneori oferite pacientilor care urmeaza tratament pentru cancer intr-un stadiu avansat, dar eficacitatea lor nu a fost demonstrata oficial. Pe de alta parte, putem gestiona aceasta oboseala, folosind strategii precum activitatea fizica sau terapiile cognitiv-comportamentale. Sunt metode eficiente, care ar trebui folosite mai mult, potrivit oncologilor.
Activitate fizica, eficacitate dovedita
Odihna este benefica pentru recuperarea dupa un efort sau un timp dificil de trecut. Dar nu trebuie prelungit prea mult, sub sanctiunea pierderii conditiei fizice. Simplul act de mers este un puternic remediu contra oboselii, a carui eficacitatea a fost dovedita, in special la bolnavii de cancer.
Mersul vioi tonifica muschii, oxigeneaza tesuturile si imbunatateste respiratia. S-a demonstrat ca activitatea fizica este capabila sa reduca oboseala indusa de tratamentele anticancer cu aproximativ 30%. Prin diferite mecanisme, activitatea fizica are un efect antiinflamator, stiut fiind ca inflamatia este un factor ce favorizeaza oboseala.
Ramanand activ, pacientul isi mentine si o anumita incredere in abilitatile sale: se simte mai bine fizic si psihic, este, pur si simplu, mai putin obosit la trup si la minte. Totodata, practicarea unei activitati fizice regulate ar putea reduce riscul de recidiva a cancerului cu 25 pana la 30%.
La aceasta situatie, se poate discuta numai despre o activitate fizica adaptata persoanei si practicata intr-un mod bland si progresiv. Recomandarile sunt ca pacientul sa se angajeze in activitati de intensitate moderata, cum ar fi mersul rapid, timp de 150 de minute in fiecare saptamana sau 75 de minute intr-un ritm mai viguros, precum si doua sau trei sesiuni de intarire musculara in fiecare saptamana.
t
Terapiile cognitiv-comportamentale, sub supravegherea unui psiholog, ajuta la o mai buna gestionare a emotiilor si la organizarea vietii pentru a face fata, cu arme solide, bolii si oboselii pe care ea le provoaca.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii