Luat de un vag sentiment nostalgic muzical, am reascultat zilele trecute cateva din albumele anilor ’70 si 90: Pink Floyd, Wish you were here, dar si Pasarea Colibri din care am facut o selectie cu cantecele interpretate de Florian Pittis, Motu, cum ii spuneau prietenii, printre care o scurta vreme m-am numarat si eu. La el acasa, pe cand visam sa devin scriitor (ulterior, am devenit), am ascultat pentru prima oara Bob Dylan si Pink Floyd si am vazut „pe video”, filmul lui Alan Parker din 1983, The Wall.
Dar ceea ce m-a surprins acum a fost frumusetea versiunii romanesti a textelor lui Bob Dylan, pe care Motu le-a realizat si le-a cantat pe scena alaturi de Pasarea Colibri. Versiunea sa lirica este de-a dreptul surprinzatoare pentru un actor despre care putini stiau ca avea si stofa de poet. M-am oprit la melodia Toti suntem putin luati asa cum suna titlul dat de Pittis versiunii originale a melodiei lui Bob Dylan Rainy day women #12 and #35, aparut pe albumul Blonde on Blonde din 1966.
Rainy day women #12 and #35 este prima melodie de pe album, si a suscitat discutii inca de la lansare, pentru ca aparea in refren expresia everybody must get stoned. Ca sa intelegi „gaselnita” exceptionala a lui Motu care a tradus-o cu toti suntem putin luati, trebuie sa descoperi ce a vrut sa spuna Dylan in textul sau, acel Dylan din perioada Power Flower, antirazboi si antisistem, care a culminat cu Festivalul de la Woodstock din 1969 desfasurat non-stop intre 15 si 18 august 1969, pe pasunea fermierului Max Yasgur din Bethel, statul New York.
Autoritatile obtuze ale vremii, carora nu le cadeau deloc bine sarcasmul si mesajele antirazboi si antisistem, ii considerau pe toti muzicienii vremii (Jimi Hendrix, Joan Baez etc.) niste hipioti drogati (e drept ca majoritatea „tragea pe nas” marijuana, dar asta nu le diminua talentul, dimpotriva), au presupus, imediat dupa lansarea albumului Blonde on Blonde, ca expresia everybody must get stoned se refera la consumul de droguri: toata lumea trebuie sa se drogheze, au presupus unii diriguitori ca este mesajul lui Dylan.
Sta in picioare aceasta semnificatie? Bob Dylan a dezmintit ulterior ca versul are vreo conotatie legata de droguri si drogate: „Nu am scris niciodata si nu voi scrie niciodata o „melodie despre droguri”. Raspunzand la o intrebare legata de faptul ca unii cantareti care preiau aceasta melodie lasa sa se inteleaga ca everybody must get stoned se refera la droguri, Dylan declara in 2012 pentru revista Rolling Stone: „Oamenii astia nu sunt familiarizati cu Cartea Faptelor”. In acest punct, lucrurile devin mai interesante. Cand Dylan a compus cantecul, si a folosit expresia everybody must get stoned facea referire la Faptele Sfintilor Apostoli din Evanghelia lui Luca?
Deci nu este o melodie „despre droguri” si nici despre consumul de marijuana, ci despre o fotografie realista pe care Bob Dylan o facea societatii americane a acelor ani, in care „negrii” nu aveau voie sa intre in restaurantele pentru „albi”, sau sa calatoreasca in autobuzele pentru „albi” sau sa se aseze pe bancile pentru „albi”, iar oamenii erau condamnati pentru vini imaginare pe simple declaratii de martori. Ce a inspirat, atunci, titlul si textul acestei emblematice melodii? (Continuare in numarul viitor)
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii