Daca a existat vreodata o unitate militara care sa aiba nevoie de un impuls emotional puternic pentru a-si duce la bun sfârsit initiativa, aceasta a fost fara îndoiala Armata Continentala a colonistilor americani, în iarna anului 1778.
Iar acest impuls a venit din partea flamboaiantului baron prusac Friedrich Wilhelm von Steuben, un militar de cariera care a intrat în panteonul revolutionarilor de pretutindeni mergând spre câmpul de lupta într-o sanie trasa de cai, captusita cu blanuri si fiind însotit de amantii sai homosexuali si de un ogar de companie.
Poate ca „baronul vesel” nu a fost un personaj atât de îndraznet ca Teddy Roosevelt si nici atât de charismatic ca John F. Kennedy, dar cu siguranta poate fi considerat salvatorul Revolutiei americane.
Friedrich Wilhelm von Steuben a intrat în armata prusaca în 1746, la vârsta de 17 ani. A luptat cu vitejie în Razboiul de sapte ani, ajungând în atentia lui Frederic cel Mare. Dupa razboi, s-a înrolat în armata micului principat Hohenzollern-Hachingen, dar a fost demis din cauza homosexualitatii sale afisate, fiind obligat sa se refugieze în Franta, în 1755.
Primit cu suspiciune, el si-a dovedit totusi priceperea în plan militar, astfel încât atunci când guvernul regal a decis sa sprijine coloniile rebele din America, împotriva Marii Britanii, von Steuben a fost trimis ca ofiter instructor peste Atlantic. Înainte de sosirea sa, Armata Continentala nu avea nicio abordare organizata a unor lucruri precum igiena si salubritatea.
Maestrul de instructie prusac a instituit schimbari fundamentale, plasând, de exemplu, bucataria si toaletele la capetele opuse ale oricarei tabere. Pentru aceasta si pentru alte schimbari esentiale în administratia militara, în mai 1778, la recomandarea lui George Washington, von Steuben a fost numit inspector general al armatei de catre Congresul Continental.
Dar cum anume un ofiter prusac care nu vorbea engleza a schimbat fundamental Armata Continentala, salvând practic revolutia? Pentru a rezolva gravele probleme de disciplina din rândurile rebelilor, von Steuben a ales mai întâi o companie model de soldati, instruind-o în privinta tehnicilor de tragere, a marsului, folosirii baionetei si încarcarii armelor. Soldatii astfel instruiti au fost apoi trimisi sa instruiasca alte unitati. La doar o luna de la sosirea lui von Steuben, regimente întregi de rebeli erau familiarizate cu „instructia prusaca”.
Pentru ca nu vorbea engleza, von Steuben avea nevoie permanent de un translator, inclusiv atunci când îsi înjura trupele, la instructie. Când repertoriul sau limitat de înjuraturi în limba engleza era epuizat, el îsi punea ajutoarele sa traduca din germana înjuraturile suplimentare cu care-si gratula soldatii, spre amuzamentul acestora. A fost o abordare amuzanta, care l-a facut extrem de îndragit de soldatii lui americani.
Baronul a fost încurajat sa puna pe hârtie conceptele sale de antrenament militar, manualul astfel rezultat fiind folosit oficial pâna în 1812, desi multe dintre metodele sale sunt înca în uz. Dupa ce Revolutia s-a încheiat cu victoria rebelilor, Congresul a ignorat cererile justificate ale lui von Steuben de a fi recompensat cu o pensie, dar în cele din urma acesta a primit o proprietate de 40 de acri în New Jersey, si o pensie federala anuala de 2400 de dolari, o suma considerabila pe atunci.
Cu toate acestea, Von Steuben si-a petrecut ultimii ani într-o relativa saracie, murind într-o cabana de lemn pe proprietatea sa, în mare parte neamenajata. În ciuda datoriilor sale, a lasat toate bunurile care-i apartinusera „fidelilor sai iubiti”, ofiterii William North si Benjamin Walker din Armata Continentala.
GABRIEL TUDOR
Comentarii