Montezuma al II-lea a fost ultimul imparat al Imperiului Aztec, situat in regiunea unde astazi se afla statul Mexic si o parte din America Centrala.
Suveranul a fost ranit in timpul invaziei conchistadorilor spanioli condusi de Hernán Cortés si a murit in ziua de 30 iunie 1520, dar in urma sa si a supusilor sai au ramas valori inestimabile, marturii unice ale unei civilizatii fabuloase.
In amintirea ilustrului personaj, numele Montezuma a fost dat unui comitat din sudul Statelor Unite, care pastreaza vestigii impresionante ale acelor vremuri legendare.
Respect pentru stramosi
In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, o incursiune a unor misionari spanioli in Colorado a ajuns intr-o zona de platou bogat impadurita, aspect datorita caruia au denumit-o Mesa Verde („platoul verde”).
Nu au patruns insa in inima salbaticiei, astfel ca a mai trecut un veac pana cand, in anul 1885, jurnalista newyorkeza Virginia McClurg a redescoperit, impreuna cu echipa ei, un ansamblu de constructii stravechi foarte bine conservate, ascunse sub un acoperis natural imens de stanca. Teritoriul apartinea tribului Ute, ai carui membri aveau cunostinta despre existenta impresionantei asezari parasite. Dupa numai trei ani, familia Wetherill, crescatori de vite, a primit incuviintare din partea tribului pentru a-si duce animalele pe platourile mai calde din zona. Albii au ajuns sa exploreze ruinele, de unde au adunat artefacte vandute ulterior sau pastrate de ei.
Unul dintre barbatii Ute care ii insoteau le-a spus despre zona respectiva: „In adancul canionului si spre capatul lui sunt multe case ale batranilor – stramosii de demult. Una dintre ele, foarte inalta intre stanci, este mai mare decat celelalte. Ute nu merg acolo niciodata, fiindca este un loc sacru.” Respectul suveran fata de inaintasii de pe acele meleaguri salbatice a constituit factorul principal ce a contribuit la pastrarea memoriei unei civilizatii remarcabile, identificata si prin constructiile de tip pueblo, ce includ un specific deosebit de viguros si relevant pentru istoria civilizatiilor mezoamericane „coborate” dinspre nord. Se estimeaza ca populatia ancestrala dateaza din anul 100 d.Hr., stabilindu-se pe teritoriul actualelor state din sud-vestul SUA (New Mexico, Arizona, Utah, Colorado) si traind ca vanatori-culegatori nomazi.
O civilizatie montana discreta
Potrivit arheologilor, populatiile Pueblo stravechi (in spaniola, „pueblo” inseamna sat) au supravietuit ocupandu-se deopotriva de vanatoare, culegerea roadelor naturii si cultura de subzistenta a unor produse raspandite mai tarziu in inteaga lume: porumb, fasole si dovleac.
Ei au intemeiat primele pueblos ale platourilor verzi dupa anul 650 si, pana la sfarsitul secolului al XII-lea, au construit locuinte masive chiar din stanca muntelui. In preajma anului 1285, dupa o perioada de instabilitate sociala si de mediu determinata de o serie de secete severe si prelungite, locuitorii au parasit zona si s-au mutat spre sud, in diverse regiuni din Arizona si New Mexico.
Aria ocupata astazi de Parcul National Mesa Verde, infiintat in 1906 cu participarea directa a presedintelui american de atunci, Theodore Roosevelt, cuprinde mai mult de 5.000 de situri, intre care si peste 600 de constructii de piatra. Vestigiile gasite aici releva o vivacitate impresionanta a unei populatii numeroase pentru acele vremuri, preocupata nu numai de traiul zilnic, ci si de dezvoltarea mestesugurilor ce insemnau utilitate si ingeniozitate artistica la un loc.
Intre obiectele casnice, oamenii Pueblo foloseau in mod curent vase de ceramica decorate cu simboluri specifice, cosuri impletite, unele fiind captusite cu smoala pentru a mentine in conditii propice diverse produse alimentare, recipiente din piele de animal pentru apa, imbracaminte, rogojini, sandale si alte asemenea lucruri necesare.
In paralel, ei erau preocupati de arta autentica, dovada stand glifele desenate pe stanci, intruchipand numeroase efigii ale clanurilor, probabil animale-totem (vulturul, oaia de munte, puma, papagalul, broasca), simboluri geometrice, precum si siluete antropomorfe, dintre care se detaseaza Kokopelli, zeita fertilitatii reprezentata cantand la fluier.
La fel ca la toate marile civilizatii ale lumii si in sanul comunitatilor stabilite in Mesa Verde se impletesc paradoxuri explicabile doar din perspectiva insusirilor strict umane. Aceste populatii au purtat razboaie atroce de durata, incidental au practicat si atropofagia, dar s-au preocupat in mod admirabil de astronomie sau arhitectura, lasand in urma lor valori plasate discret in locuri din care destinul omenirii si timpul harazit acesteia sa le poata dezveli.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii