Nascut pe 19 decembrie 1906 la Kamenskoe, in Ucraina, Leonid Brejnev a fost topograf in anii 1920, dupa care, in 1931, s-a inscris in Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) si a devenit inginer metalurg.
A fost director al unei scoli tehnice si a detinut o serie de functii de partid; cariera sa a inflorit sub Stalin, iar in Al Doilea Razboi Mondial, Brejnev a fost comisar politic in Armata Rosie, ajungand general-maior (1943).
In 1950 a fost trimis in Moldova ca prim-secretar al Partidului Comunist Moldovenesc, cu sarcina de a sovietiza populatia romaneasca din acest teritoriu cucerit. In 1952 a fost ales membru al Comitetului Central al PCUS. La moartea lui Stalin (martie 1953), Brejnev si-a pierdut postul din Comitet, insa in 1955 Nikita Hrusciov, noul lider suprem de la Moscova, l-a promovat in functia de prim-secretar al Partidului Comunist din Kazahstan, iar in 1956 a fost reales in functiile pe care le detinea in Comitetul Central.
Un an mai tarziu Brejnev a fost numit membru al Politburo. In toamna lui 1964 a condus puciul care l-a fortat pe Hrusciov sa plece de la putere si a devenit prim-secretar al PCUS. In calitate de lider al URSS, in anii 1970, Brejnev a incercat sa normalizeze relatiile cu SUA, dar totodata a extins enorm complexul militar-industrial sovietic, sovieticii ajungand la paritate cu americanii in privinta armelor nucleare strategice.
Dezvoltarea neincetata a industriei de aparare si a celei aerospatiale de catre Brejnev a lasat alte sectoare ale economiei tot mai lipsite de fonduri, ceea ce a dus la penurie si la scaderea nivelului de trai in anii 1970.
In mai 1977, Brejnev a fost ales in functia de presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem. In 1979, Uniunea Sovietica a invadat Afganistanul. De asemenea, guvernul lui Brejnev a contribuit la planificarea suprimarii de catre generalul Wojciech Jaruzelski a sindicatului polonez Solidaritatea, in decembrie 1981. Brejnev a pastrat puterea pana la sfarsitul vietii, in ciuda sanatatii tot mai fragile.
GABRIEL TUDOR
Comentarii