In lume exista numeroase cazuri de structuri anatomice „atipice”, pe care oamenii de stiinta le definesc cu argumente rationale, insa ele apar relativ izolat, neexistand o presupusa cauza comuna genetica.
In schimb, cu totul surprinzatoare este prezenta unei intregi comunitati omogene ce iese din tiparele logicii stiintifice: tribul indonezian al butonezilor din regiunea Kendari.
Privirile hipnotice ale junglei
Buton este una dintre cele peste 17.000 de insule ale faimosului arhipelag din Pacific. Populatia butoneza face parte dintr-un urias amalgam de etnii, culturi si limbi (in Indonezia se vorbesc mai mult de 700 de graiuri si dialecte diferite). In cea mai mare parte navigatori si marinari care se ocupa cu comertul, acestia au pielea maslinie, ochii caprui si parul negru, la fel ca majoritatea asiaticilor insulari de sud-est.
Pe insula Buton, numita si Butung, traieste insa o comunitate foarte redusa numeric, a carei principala caracteristica anatomica – nuantele cromatice ale ochilor – a uimit o lume intreaga, dupa prezentarea lor printr-un reportaj fotografic realizat de Korchnoi Pasaribu, un geolog si artist fotograf originar din insula Java (Indonezia).
O parte dintre nativi au privirile, dupa cum s-a comentat deseori, absolut hipnotice: un albastru intens, aproape nefiresc, de o limpezime incredibila. La altii, aceeasi culoare este prezenta doar la un ochi, celalalt fiind negru sau caprui. Dintre explicatiile vehiculate pentru acest fenomen pe de o parte ciudat si pe de alta parte de-a dreptul spectaculos, doua retin atentia.
Din punct de vedere medical, se considera ca membrii tribului sufera de o mutatie genetica ereditara, „sindromul Waardenburg”, semnalat extrem de rar, cu o frecventa de circa 0,002%. Sindromul poate duce la pierderea auzului, dar provoaca o culoare albastra electrica rara in ochii celor care sufera de aceasta afectiune. In unele cazuri, sindromul afecteaza un singur ochi. O alta versiune face recurs la contactele triburilor bastinase cu colonistii europeni, dintre care o parte s-au stabilit pe insulele indoneziene.
Mirodeniile care au schimbat lumea
Insula Siompu este locuita de aproape 11.000 de oameni, dintre care putin peste 1.000 traiesc in satul Kaimbulawa. Aici se intalneste fenomenul, socant pentru vizitatori, al heterocromiei oculare. Insa, daca strainii sunt fascinati de ceea ce pot observa, butonezii care poarta acest „insemn” nu au parte intotdeauna de bucurii de pe urma lui. Se povesteste ca originile dateaza de pe vremea „goanei” dupa pretioasele mirodenii si condimente din arhipelagul indonezian, care a generat o adevarata invazie din partea britanicilor, olandezilor si portughezilor.
Destinatia lor principala au fost insulele Maluku, unde se gasesc doua dintre cele mai cautate asemenea produse: cuisoare si nucsoara. Potrivit localnicilor insa, pentru multi navigatori portughezi insula Buton a devenit capatul drumului, inainte de sosirea olandezilor.
Acest lucru este consemnat in vechiul manuscris butonez Kanturuna Mohelana („Lumina pentru navigatori”). Desi documentul nu mentioneaza data sosirii portughezilor in Buton, localnicii estimeaza ca a fost in secolul al XVI-lea. Cele doua popoare si-au cimentat relatiile prin casatorie, unele femei din clasa conducatoare aristocratica butoneza unindu-se cu navigatori portughezi. Trasaturile transmise urmasilor au inclus astfel si ochii albastri.
Cel mai frecvent caz de acest fel mentionat este cel al printesei Wa Ode Kambaraguna, fiica regelui Siompu al II-lea, casatorita cu un marinar portughez pe nume Pitter. Cuplul a avut numerosi copii, dintre care La Ode Raindabula s-a remarcat prin faptul ca era inalt, cu pielea deschisa si apartinand primei generatii de indonezieni cu ochii albastri. Descendentii sai din a cincea/a sasea generatie au mostenit probabil unele trasaturi fizice europene, evidente si astazi.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii