În unele împrejurari nedorite, populatiei i se poate cere sa urmeze un tratament cu pastile de iodura de potasiu. De pilda, accidentul nuclear de la Cernobîl, din 1986, a constituit o trauma colectiva cu urmari care pe alocuri se vad si astazi. Care e însa rostul unei asemenea recomandari?
În cazul unui incident nuclear, fiintele vii pot fi expuse la radiatii ionizante, iodul radioactiv fiind una dintre primele substante eliminate în atmosfera. Daca patrunde în organism, acesta se concentreaza la nivelul celulelor glandei tiroide, care îl folosesc în sinteza hormonilor tiroidieni. Odata intrati în celule, izotopii radioactivi deterioreaza materialul genetic de la nivelul nucleului si pot provoca boli grave, printre care si cancerul tiroidian.
Organismul nostru nu produce iod, dar are nevoie de el, preluându-l din alimente sau din suplimente alimentare; ulterior, îl colecteaza si îl stocheaza în glanda tiroida pentru sinteza de hormoni.
Sarea iodata e o sursa importanta de iod, care poate fi gasita si în alte alimente, precum algele marine sau crustaceele. Glanda tiroida poate ajunge sa fie saturata cu iod, ceea ce are ca efect împiedicarea absorbtiei de noi molecule de iod la nivel glandular. Administrând iodura de potasiu cu iod neradioactiv, stabil, imediat, înainte, în timpul sau la câteva ore dupa emisia radioactiva, se acumuleaza în tiroida suficient iod bun, astfel încât iodul radioactiv sa nu mai poata patrunde în glanda si sa fie excretat cât mai repede de rinichi, reducându-se impactul sau asupra tesuturilor umane.
Eficacitatea pastilelor de iodura de potasiu este ridicata, daca administrarea se face cu doua ore înainte de debutul eliberarilor de iod radioactiv. Daca administrarea se face la sase ore de la debutul eliberarilor de iod radioactiv, eficacitatea scade la aproximativ 50%. Mai târziu, dincolo de 24 de ore de la debut, efectele secundare ale consumului de iod stabil pot fi mai grave decât beneficiile scontate. Pentru un efect adecvat, unui adult i se recomanda o doza initiala unica de 130 de mg, echivalenta cu 100 mg de iod. Tabletele pot fi mestecate sau înghitite.
În functie de amploarea si evolutia urgentei nucleare, la recomandarea autoritatilor competente, se poate repeta administrarea de tablete de iod pe parcursul a doua zile consecutive.
Tabletele de iod sunt acordate cu prioritate copiilor si femeilor însarcinate; se recomanda o singura doza, stabilita de medic.
Nu este necesara administrarea tabletelor cu iod persoanelor cu vârsta peste 40 ani, întrucât la aceasta grupa de vârsta nu s-a înregistrat cresterea riscului de cancer tiroidian dupa expunerea la iod radioactiv. În plus, riscul de reactii adverse la aceasta categorie de vârsta este mai mare.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii