Evul Mediu a fost o perioada in care cea mai mare parte a populatiei Europei traia in zonele rurale, iar 80% dintre locuitori erau tarani. Taranii primeau de la feudali o mica suprafata de pamant in „campuri deschise” vaste si erau obligati sa-i livreze acestuia o parte din recolta si sa presteze in folosul lui un anumit numar de zile de munca gratuita in fiecare an.
O casa taraneasca tipica nu era nici pe departe un palat, dar nici un loc atat de inapoiat pe cat ar sugera unele stereotipuri privind Evul Mediu. Ea cuprindea mai multe incaperi construite in jurul unei vetre centrale, folosita pentru a gati zilnic si care servea si la incalzirea locuintei in timpul iernilor reci.
Aceste locuinte de baza aveau usi si ferestre, in timp ce bucataria dispunea de toate ustensilele necesare pentru gatit, cum ar fi un ceainic si oale, tigai si tacamuri. Activitatile taranilor erau sezoniere si implicau plantarea culturilor, intretinerea sau recoltarea lor, in functie de anotimp, dar si ingrijirea animalelor domestice.
Munca in gospodarie era solicitanta intr-o perioada in care trebuiau sa aduca apa din rauri sau fantani si nu existau aparate moderne pentru a face curatenie sau a gati. Cu toate acestea, iarna reprezenta pentru taranii din toata Europa o lunga perioada de odihna dupa recolta, cand nu prea era nimic de facut – ceea ce pare de neinchipuit astazi.
Cea mai importanta masa a unei zile obisnuite avea loc la pranz, cu o cina usoara seara si mici gustari, cu intermitente de-a lungul zilei. In timp ce clasa superioara din Europa medievala consuma cantitati mari de carne, dieta taranului mediu se baza in mare masura pe cereale si boabe.
Taranii mancau multa paine nedospita, desi, daca locuiau in apropierea coastei, fructele de mare, care erau considerate pe atunci „hrana saracului” se gaseau din belsug pe mesele lor. In plus, ei consumau cantitati mari de fructe, legume, bere si vin.
Viata de zi cu zi era nesigura. Bolile puteau lovi oricand, cu consecinte ingrozitoare. Taranii nu puteau face mare lucru pentru a combate epidemiile de ciuma sau alte boli si nici nu intelegeau ce se intampla. Nu este de mirare ca ei se intorceau spre ceruri pentru a gasi alinare intr-o lume atat de periculoasa.
Biserica era omniprezenta in intreaga Europa medievala, iar majoritatea oamenilor aderau la rigorile sale fara sa puna intrebari. Anul era punctat de sarbatori religioa-se, care aveau inca multe dimensiuni cvasi-pagane, in timp ce cultul sfintilor era extrem de important pentru oamenii din Evul Mediu.
Aceste sarbatori reprezentau tot atatea zile libere si istoricii apreciaza ca in Europa medievala zile libere erau nu doar duminicile, ci si numeroase alte zile din cursul saptamanii, cand era sarbatorit un anume sfant. In multe privinte, viata de zi cu zi in Europa medievala era mult mai putin stresanta pentru taranul obisnuit.
In plus, dupa cum indica literatura si operele de arta din Evul Mediu, comunitatile taranesti din Europa rurala a acelor vremuri aveau un puternic simt al comunitatii, de un tip care lipseste cu desavarsire in cea mai mare parte a lumii moderne. Cu toate acestea, unele dintre elementele vietii moderne au fost perceptibile si au devenit tot mai frecvente.
Cand, incepand cu secolul al XVI-lea, au aparut informatii stiintifice si productivitatea economica a sporit, aceste elemente au inceput sa deschida calea lumii contemporane, punand capat modului de viata idilic al taranilor, care a predo-minat in Europa timp de mai multe secole.
GABRIEL TUDOR
Comentarii