Aflat in parcul Ion Ghica din cartierul Colentina din Bucuresti, Manastirea Plumbuita, cu obste de calugari, are hramul „Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul”.
Ridicata pe un mic deal de pe malul drept al raului Colentina manastirea este un monument de referinta pentru istoria si arhitectura orasului.
Ctitorie a domnitorului Petru cel Tanar (1559-1568) fiul lui Mihnea Voda si al Doamnei Cheajna, a fost inceputa in anul 1560 si terminata de domnitorul Mihnea Turcitul care, dupa tarnosirea ei o inchina Manastirii Xiropotamu de la Muntele Athos.
Ruinandu-se in timp, este rezidita din temelii in 1647 de Matei Basarab avand ca model Manastirea Dealu, ctitorie a lui Radu cel Mare. Noua biserica este inconjurata acum de un zid de aparare in interiorul caruia, credinciosul voievod inalta si o casa domneasca.
Manastirea joaca un rol important in apararea cetatii, inaltarea ei marcand o victorie importanta impotriva turcilor intr-o lupta din anul 1632 care avusese loc in apropiere. Voievodul il avusese ca adversar pe Radu Ilias, adus de turci ca pretendent la tronul Tarii Romanesti. Turnul-clopotnita a fost inaltat intre anii 1802-1806 de egumenul Dionisie din Ianina, fost staret a manastirii Xiropotamu si inlocuieste vechiul turn distrus de un cutremur.
In anul 1573 la Plumbuita fusese instalata prima tiparnita din Bucuresti. Primele carti aparute aici au fost un Tetravangheliar si o Psaltire din care se pastreaza un fragment la Biblioteca Nationala din Sofia.
In timpul Revolutiei de la 1848, manastirea este transformata in inchisoare politica iar dupa Secularizare devine o vreme biserica de mir. In anii 1940 autoritatile vremii intentionau sa o transforme in Panteon National al eroilor cazuti in Primul Razboi Mondial si declanseaza ample lucrari de restaurare, ramase insa neterminate. Abia in 1955 sunt declansate alte lucrari in acest scop, lucrari terminate in 1958.
Viata monahala a fost reluata si dupa reparatiile initiate in 1955 de Patriarhul Justinian, biserica manastirii este din nou tarnosita in 1958.
Este construita dupa un plan triconc, avand turla deasupra naosului si ancadramente de tip gotic in jurul ferestrelor. Zidurile manastirii sunt foarte groase, de aproape un metru. Naosul este despartit de pronaos prin doua coloane masive care sustin o arcada. Tampla este din lemn, cu o pictura deosebit de frumoasa. Pridvorul sustinut de coloane a fost inchis cu geamuri, avand cate o fereastra mare de o parte si de alta a usii de la intrare. Pardoseala este din dale de piatra si acoperisul din tabla vopsita in verde inchis.
Peretii exteriori sunt zugraviti in alb si impartiti deasupra soclului in doua registre de cate trei braie de caramida, fiecare dintre acestea fiind impodobit in firide largi. Pictura a fost realizata in secolul al XVI-lea de zugravi anonimi si restaurata in 1989 de profesorul Ioan Tofan, ajutat de un colectiv al manastirii.
In Casa Domneasca a fost organizat un muzeu de arta religioasa. Manastirea detine moaste ale mai multor sfinti.
IRINA STOICA
Comentarii