Un fenomen real, foarte spectaculos, care atrage permanent numerosi vizitatori si cercetatori ai curiozitatilor naturii – aria protejata denumita Parcul National Lacurile Plitvice (296,85 km2) – se afla in zona carstica muntoasa din centrul Croatiei, nu departe de granita cu Bosnia si Hertegovina.
Treptele unei minuni pamantesti
Prima inregistrare a feericei regiuni din tara aflata pe tarmul estic al Marii Adriatice dateaza din 1777 (unele rapoarte arata ca lacurile s-au format la sfarsitul erei glaciare), cand un preot a descris zona drept „plitvice”, dupa cuvantul croat, plitvak, care inseamna „putin adanc”.
Intrata in atentia cercetatorilor din anul 1850, ea a fost declarata parc national un secol mai tarziu (1949), astazi bucurandu-se de un larg interes, in primul rand datorita unui fenomen unic adus in atentia vizitatorilor: o salba de 16 lacuri, legate intre ele printr-o etajare naturala a amplasamentelor lor.
Albiile se afla la diferente de nivel de cativa metri una de alta, astfel ca, datorita alimentarii permanente cu apa a lacurilor situate la altitudinile cele mai mari, ele se revarsa succesiv pe „treptele” imediat inferioare, in cele mai multe situatii prin caderi multiple – cascade gemene care ofera astfel aparenta unui perpetuum mobile inventat si pus in functiune de inegalabila natura. Sunt 92 de asemenea caderi de apa, dintre care cea mai spectaculoasa este Veliki slap (Cascada mare), cu inaltimea de 78 de metri.
Ape cu nuante… filosofice
O caracteristica uimitoare a zonei consta in faptul ca lacul pe care il vedem anul acesta, nu peste mult timp nu va mai fi acelasi. Este un fel de transpunere in realitate a dictonului Panta rei („totul curge”) enuntat de filosoful Heraclit din Efes (535-470 i.Chr.), care ne-a lasat si afirmatia celebra: „Niciun om nu poate intra in apa aceluiasi rau de doua ori, deoarece nici raul si nici omul nu mai sunt la fel.”
Faptul ca se schimba mereu reprezinta una dintre cele mai distinctive caracteristici ale Parcului National. Zeci de cascade (92) spectaculoase, unele de formatie recenta, dau farmec parcului, dintre care cea mai mare are o inaltime de 76 de metri.
In prezent exista 16 lacuri la suprafata, rezultatul confluentei mai multor rauri mici si a unor rauri subterane carstice interconectate si care urmeaza fluxul de apa, dar separate de baraje naturale de travertin, formate prin depunerea de muschi, alge si bacterii. Aceste lacuri sunt grupate in cele 12 Lacuri de Sus – „Gornija Jezera” si cele 4 Lacuri de Jos – „Donja Jezera”.
Un element al frumusetii sale foarte indragit de oameni este albastrul vibrant al apei, fenomen explicabil prin faptul ca muschii care se fosilizeaza in roca determina impresia vizuala mirifica! Tipul de alge ce infloresc in apele din Plitvice elibereaza gaze care reactioneaza cu apa si astfel apare acea nuanta uimitoare. Cu toate acestea, si albastrul-azur se schimba permanent, deoarece mineralele si gazele reactioneaza la lumina soarelui, facand ca apa sa para fie intunecata, fie stralucitoare.
Natura protejata
Atractivitatea deosebita a zonei lacurilor Plitvice a trezit un mare interes din partea investitorilor imobiliari si a agentiilor turistice, proiectandu-se locatii destinate divertismentului chiar in inima acestui tezaur natural.
Primul hotel construit aici (intre 1894 si 1896) a fost numit Hotel Plitvice, dar in 1939 un incendiu l-a distrus. Intre timp, s-au ridicat numeroase vile si case de vara si au fost dezvoltate infrastructura (drumuri, retea de alimentare cu apa potabila), mori de apa, gater, mici centrale hidroelectrice si hanuri. Din cauza celor doua razboaie mondiale si a utilizarii materialelor de constructie preponderent din lemn, niciuna dintre aceste structuri nu a ramas in picioare.
Dezvoltarea industriala slaba a regiunii, dar si masurile de protectie luarte de autoritati au pastrat peisajul aproape neatins. Parcul dispune de un amestec de vegetatie alpina si mediteraneana, impadurit cu molid, brad si fag, iar in padurea Corkova Uvala (1 ha de padure virgina) gasim copaci in varsta de aproximativ 700 de ani. Lacurile Plitvice din Croatia reprezinta cea mai veche rezervatie naturala din sud-estul Europei, in anul 2000 Parcul National a fost extins cu 102 km2.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii