Dupa multe milenii de exprimare in cateva modalitati oarecum restrictive, sentimentul estetic al omului cauta „supape” prin care sa evadeze catre orizonturi noi, mai largi si mai ales fara a repeta cu obstinatie canoanele ce au definit si vor defini acest domeniu subtil al vietii noastre, cel al spiritului, culturii si educatiei autentice.
„Arhitectura” alimentara
Ne vom referi la cateva realizari pe care nu le vedem in galeriile de arta, dar care au fost prezentate public si cu intentia remarcabila de a oferi mai mult decat „delicii” estetice. Incepem cu ceea ce autorul lucrarilor, artistul fotograf englez Carl Warner, a numit pe buna dreptate, A World of Food („O lume a mancarii”).
Hrana in sine, ca mijloc vital de asigurare a evolutiei oricarei specii, constituie de multe ori o problema reala, in sensul ca este deficitara, de proasta calitate si principal motiv de discordie, dar in special televiziunile au cazut in extrema promovarii pana la cote imorale a opulentei gastronomice, a extravagantelor inimaginabile in domeniu, mancarea devenind un blazon al statutului social.
Carl Warner rezista totusi provocarii de a pune semnul de egalitate intre verbul posesiei si cel al bogatiei spirituale, creind scene magice – nu modeland bronzul sau asternand maiestrit culorile pe panza tabloului, ci recladind ordinea naturala a universului… comestibil.
El construieste din fructe, legume, dulciuri, branzeturi, ciocolata. La fel ca in basmul cu Hänsel si Gretel, in care apare o casuta de turta dulce, cabana lui este cladita din bomboane, padurea e intruchipata de castraveti sau un bulevard parizian prinde contur din branza!
Daca indraznim sa facem o „disectie” a ceea ce in mod inspirat a primit denumirea de Foodscape („Mancare-Peisaj”), putem descoperi elemente culturale de lunga traditie in detaliile scenelor atat de savuroase.
O incursiune memorabila in seducatorul Paris poate fi imaginata printr-un Turn Eiffel de zmeura, sub o ploaie de cirese. Caci ce poate fi mai dulce si mai suculent in aceasta metropola a spiritului multisecular, decat evocarea unei naturi curate, care ne satisface din plin simturile si placerile firesti?! In mod similar, un cadru hibernal de vis e sugerat de felurite sortimente de inghetata la cornet, la cupa, cu fructe, cu frisca…
Garderoba nonconformista
Atat de solicita(n)ta arta vestimentara se afla de mult timp in imersiunea obligatorie impusa de imensitatea nelinistitelor mari ale nonconformismului. Unii designeri de moda propun sa contemplam, eventual sa admiram, acoperaminte de cap, imbracaminte si incaltari abracadabrante, pe care, probabil, nimeni nu le-ar purta pe strada.
Faimosul producator de instalatii de iluminat Philips a creat ceea ce cunoscatorii considera o capodopera „vestimentara” – corpuri de iluminat electric pentru corpuri umane vii!
Pentru doamne: daca esti incordata sau furioasa, rochia ta se va „inrosi”; daca te calmezi, ea va deveni verde. Din punct de vedere tehnic, vesmantul este format dintr-un strat interior ce defineste variatia emotiilor, temperatura corpului si care trimite un semnal stratului exterior pentru a-si schimba culoarea.
O ingenioasa inventie, ce evoca subtil lumea basmului, apartine designerilor britanici Simon Peers si Nicholas Godley, care au construit o masinarie de recoltat matase, folosind un model vechi de peste un secol.
Este vorba insa despre matase din fire urzite de paianjeni! Piesa creata de ei este o pelerina absolut uluitoare, din panza de paianjeni orb aurii. Vietatile din familia „Araneidae” au fost capturate in salbaticie, atasate la masina si dupa ce matasea a fost colectata, au fost eliberate.
Niciuna nu a fost ranita sau ucisa, iar rezultatul este o pelerina cu aspect fantastic. Sunt necesari 23.000 de paianjeni pentru a produce 28 g de matase, care este in mod natural aurie, iar insectelor le ia o saptamana pentru a-si regenera stocurile de „materie prima”.
Miraculoasa panza de paianjen a fost folosita sute de ani in arta plastica. Picturile pe acest „suport” neobisnuit, realizate initial in secolul al XVI-lea intr-o vale indepartata a Alpilor tirolezi austrieci, au fost create pe tesaturi din panze de paianjen stratificate si infasurate, intinse peste carton pentru a forma un covor si intarite prin periere cu lapte diluat cu apa.
Pentru a aplica acuarela pe panzele de paianjen se foloseau pensule mici sau instrumente personalizate pentru a crea gravuri. Mai putin de o suta asemenea picturi supravietuiesc astazi, dintre care majoritatea sunt pastrate in colectii private.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii