Abraham „Avi” Loeb, seful Proiectului Galileo destinat cautarii active a OZN-urilor, folosind telescoape special destinate acestui scop, e profesor, fost presedinte al departamentului de astronomie de la Universitatea Harvard (2011-2020) si fost membru al Consiliului Presedintelui SUA pentru Stiinta si Tehnologie.
Pe 15 februarie 2023, la scurt timp dupa doborarea catorva baloane despre care s-a speculat ca puteau fi OZN-uri el a publicat articolul „Baloane sau dispozitive extraterestre?” din care extragem in continare ideile principale.
Principiul lui Arhimede – scrie Loeb – spune ca un corp scufundat intr-un fluid este supus unei forte in sus egala cu greutatea fluidului deplasat. Din acest motiv, un balon plin cu gaz cu o masa atomica mica, cum ar fi hidrogenul sau heliul, se poate ridica pana la o altitudine in care densitatea masei ambientale a aerului este egala cu densitatea sa medie. O aplicare a acestui principiu arata ca un balon de 3 metri, de dimensiunea unei masini mici, se poate ridica pana la o altitudine de 12 kilometri, in timp ce un balon de 12 metri se poate ridica pana la 40 de kilometri.
Guvernul SUA a doborat baloane de aceste dimensiuni intre limitele acestor altitudini. Primul balon avea 60 de metri inaltime, facandu-l vizibil cu ochiul liber in timp ce zbura deasupra SUA. A fost observat pentru prima data pe 28 ianuarie 2023 in Alaska, apoi Montana si doborat in largul coastei de est pe 4 februarie. Includea mai multe antene, panouri solare si echipamente de supraveghere, ceea ce confirma clasificarea Pentagonului ca balon spion chinezesc.
Problema baloanelor
Al doilea balon avea dimensiunea unei masini mici si zbura la o altitudine de 12 kilometri in timp ce se deplasa in directia Polului Nord. A fost doborat deasupra de Alaska pe 10 februarie, deoarece reprezenta o amenintare pentru avioanele comerciale care urca la acea altitudine. In aceeasi zi a fost observat deasupra teritoriului Yukon al Canadei cel de-al treilea obiect, care a fost doborat in ziua urmatoare. Tot atunci a fost observat pentru prima data si al patrulea obiect, chiar la nord de granita cu SUA, in Canada. A doua zi, a fost zarit din nou in Montana, a fost urmarit in Wisconsin si doborat deasupra Lacului Huron din Michigan. Acesta era un „balon mic, metalic, cu o sarcina utila legata dedesubt”, potrivit unei notificari a Pentagonului adresata parlamentarilor americani. Aceste patru obiecte nu au prezentat caracteristici de zbor neobisnuite si nu au manevrat printr-un sistem de propulsie. Prin urmare, cel mai probabil au fost facute de om.
La o conferinta de presa care a urmat, secretarul de presa de la Casa Alba, Karine Jean-Pierre, a declarat: „Stiu ca au existat intrebari si ingrijorari in legatura cu acest lucru, dar nu exista – din nou, nu – indicii despre extraterestri sau activitate extraterestra cu aceste recente observatii.”
In raportul din 2022 privind fenomenele aeriene neidentificate (UAP), inaintat de Biroul Directorului de Informatii Nationale Congresului SUA, au existat 366 de noi observatii in 2022. Dintre acestea, 163 au fost baloane si 26 drone. In mod clar, UAP-urile sunt un sac mixt.
Dupa ce primul balon a fost observat, radarul operat de Comandamentul Nord-American de Aparare Aerospatiala (NORAD) a fost imbunatatit pentru a detecta si obiecte mai mici. Atentia sporita acordata de militari pentru UAP este o binecuvantare, deoarece inlatura stigmatul din discutiile trecute si incurajeaza achizitia de date mai bune despre toate obiectele de pe cer.
Proiectul Galileo, scria Loeb, are o sarcina complementara cu cea a guvernului. El a inceput sa colecteze date de inalta calitate pe intreg cerul, cu scopul de a identifica natura UAP folosind senzori bine calibrati si algoritmi de inteligenta artificiala. Obiectele create de om, care prezinta cel mai mare interes pentru guvern, nu prezinta niciun interes pentru Proiectul Galileo. Daca doar un singur UAP s-ar dovedi, pe baza imaginii sau miscarii sale neobisnuite, ca provine de la o civilizatie tehnologica extraterestra, descoperirea sa ar schimba pentru totdeauna viitorul umanitatii si aspiratiile sale pentru spatiu.
Loeb spune ca nu crede in teoriile conspiratiei. Daca Guvernul SUA nu impartaseste unele informatii aceasta este pentru ca nu doreste ca adversarii sa fie constienti de calitatea senzorilor sai. Dar cerul nu este clasificat si oamenii de stiinta ar putea sa-l studieze deschis, in locatii geografice care nu au nicio importanta strategica. In urmatoarele luni, Proiectul Galileo intentioneaza sa faca cópii ale primului sau observator operational si sa le plaseze in diferite locatii. Numarul de cópii va depinde de nivelul de finantare disponibil.
Guvernele nu sunt organizatii stiintifice. Acestea se concentreaza pe preocupari de securitate nationala si urmaresc sa protejeze siguranta cetatenilor lor. Oamenii de stiinta au, la randul lor, datoria civila sa ajute guvernele sa investigheze fenomenele neidentificate si sa impartaseasca rezultatele, care nu se suprapun cu interesele guvernului, in mod deschis publicului larg.
Cunostintele stiintifice despre cartierul nostru interstelar – scrie Loeb – nu adera la granitele nationale si ar trebui sa fie impartasite tuturor oamenilor, deoarece implicatiile sale sunt globale. Majoritatea granitelor dintre natiuni nu sunt vizibile din spatiu; in consecinta nu ar trebui sa restrictioneze fluxul de informatii despre ceea ce se afla in spatiul interstelar. Deoarece diametrul discului Caii Lactee este de aproape cincizeci de mii de ani lumina si oamenii nu puteau fi distinsi de natura cu zeci de mii de ani in urma, este putin probabil ca vreo sonda extraterestra trimisa spre Pamant sa fi avut in intentie contactul cu o civilizatie, chiar daca ar fi calatorit aproape de viteza luminii. Este deci putin probabil ca o intalnire sa reprezinte o amenintare pentru noi, ci mai degraba o oportunitate interesanta de a invata ceva nou. Expeditorii sunt probabil mult mai avansati din punct de vedere tehnologic decat noi, avand in vedere ca stiinta si tehnologia noastra moderna au fost dezvoltate doar in ultimul secol – o perioada de o suta de milioane de ori mai scurta decat varsta majoritatii stelelor.
Gadgeturi extraterestre
Recensamantul nostru de exoplanete sugereaza ca majoritatea zecilor de miliarde de stele asemanatoare Soarelui din galaxia Calea Lactee s-au format cu miliarde de ani inaintea Soarelui, iar o parte substantiala dintre ele au o planeta de dimensiunea Pamantului la distanta optima de steaua respectiva. Este nevoie de mai putin de un miliard de ani, chiar si pentru rachete chimice ca cele ale noastre, pentru a traversa galaxia Calea Lactee. Deci intrebarea daca suntem vizitati de dispozitive extraterestre trebuie sa primeasca un raspuns cautand si colectand date. Nu este o intrebare filozofica dintre cele care sa fie rezolvate pe retelele de socializare.
In concluzie, posibilitatea unor gadgeturi extraterestre in apropierea Pamantului este la fel de normala ca si posibilitatea ca materia intunecata sa fie formata din cea mai usoara particula supersimetrica, fapt acceptat de fizicieni. Perspectiva alternativa – ca umanitatea sa fie unica si singura in Univers – ar trebui privita ca aroganta si iesita din comun. Atitudinea adecvata este opusa conceptiei stiintifice curente, care considera posibilitatea de a avea obiecte tehnologice extraterestre langa Pamant drept ceva extraordinar. Acest lucru implica faptul ca bunul simt nu este intotdeauna ceva obisnuit in mediul academic. Este necesara o schimbare a atitudinii, pentru a finanta o cautare stiintifica a dispozitivelor tehnologice extraterestre, la fel cum s-a facut in cazul finantarii acceleratorului Large Hadron Collider in cautarea de particule supersimetrice ca materie intunecata.
Loeb scrie ca la o conferinta la care a participat in timp ce baloanele erau doborate, a fost intrebat care este cea mai buna cale pentru a promova o schimbare de paradigma in stiinta. Raspunsul sau a avut doua parti: despre continut – cel mai bine este sa lucrezi cu tineri care nu au prejudecati si sunt deschisi la minte pentru a explora necunoscutul; iar in ceea ce priveste finantarea – cel mai bine este sa fie cautate persoane sau fundatii bogate care apreciaza inovatia si asumarea riscurilor. Comitetele guvernamentale de finantare, care sunt dominate de stiinta oficiala, sustin adesea ca asumarea riscurilor ar trebui limitata pentru a nu risipi banii contribuabililor. In mod ironic, daca ar fi consultat efectiv contribuabilii, membrii acestor comitete ar fi aflat ca respectivii contribuabili prefera sa exploreze natura UAP inainte de a ne da seama de natura materiei intunecate.
DAN D. FARCAS
Comentarii