Panteon crestin

          Cei 40 de Mucenici de la Sevasta
          
          Peste mai bine de o saptamâna, în ziua de 9 martie, credinciosii ortodocsi îi praznuiesc pe cei 40 de Mucenici de la Sevasta, martiri ai crestinismului.
          Istoria lor este la fel de tragica, de cumplita, ca a tuturor celor care au luptat pentru consolidarea si recunoasterea bisericii crestine.

          Cei 40 de Mucenici de la Sevasta
          
          Peste mai bine de o saptamâna, în ziua de 9 martie, credinciosii ortodocsi îi praznuiesc pe cei 40 de Mucenici de la Sevasta, martiri ai crestinismului.
          Istoria lor este la fel de tragica, de cumplita, ca a tuturor celor care au luptat pentru consolidarea si recunoasterea bisericii crestine.
          Dupa cum se stie, în anul 313, împaratul Constantin cel Mare emisese Edictul de la Milan, privind încetarea persecutiilor impotriva crestinilor. Acest edict este recunoscut si de împaratul roman Liniciu (308-321), care se aliase cu Constantin, pecetluind alianta si prin casatoria cu sora acestuia, Constanta. În scurt timp însa, aceasta alianta, destul de subreda, de altfel, se rupe, ajungându-se chiar la razboi între cei doi împarati. Liniciu, devenit stapân al provinciilor orientale, refuza sa mai recunoasca crestinismul ca o religie oficiala si reîncepe pogromul împotriva credinciosilor.
          Asa cum ne spune preotul Nicolae Barbu, Agricola, una dintre capeteniile împaratului, era cunoscut ca prigonitor al crestinilor. Având în slujba sa 40 de soldati din partile Capodochiei, încearca sa-i oblige sa aduca jertfe zeilor romani. Soldatii refuza categoric chiar si intrarea în templu si, în numele tuturor vorbeste Chiron, care spune ca-l apara pe Împaratul Ceresc-Hristos, mai mult decât pe cel pamântesc. Sunt întemnitati si apoi, în noaptea de 8-9 martie 315, pe un ger cumplit, sunt dezbracati de haine si aruncati în apa lacului Sevasta. Pe marginea lacului se aflau vase mari cu apa calda, pentru cei care ar fi abjurat, salvându-se astfel de la înghet. Unul dintre osteni, nemaiputând suporta frigul, a iesit din lac si, acceptând sa aduca ofrandele, s-a aruncat în apa calda, dar a murit pe loc. Impresionat, temnicerul Aglae, care îi auzise pe mucenici cântând imnuri de slava Domnului si vazuse coborând din cer 40 de cununi de lumina, îsi marturiseste credinta întru Hristos. Aruncându-se în apele lacului el întregeste numarul de 40 al martirilor. Dimineata trupurile celor din lac au fost scoase pentru a fi arse. Unul dintre osteni, Meliton, nu murise si este lasat sa se dezmorteasca sperându-se ca se va lepada de credinta lui. Mama acestuia, o femeie slaba si bolnava, dupa ce l-a cautat printre mortii aruncati într-o caruta, vazându-l jos, l-a carat în spate si cu ultimele puteri l-a aruncat deasupra fostilor sai tovarasi, îndemnându-l sa moara credincios asa cum se cuvine. Trupurile mucenicilor au fost groaznic mutilate sfarâmându-li-se picioarele cu ciocane grele. Au fost apoi arsi, iar cenusa si oasele au fost aruncate într-un râu din apropiere care însa le-a împins la mal. La noi în tara moaste ale Mucenicilor de la iezerul Sevastei se gasesc la Manastirile Antim din Bucuresti si Neamt.
          Dupa traditie, în noaptea dinaintea sarbatorii, oamenii de pe la noi fac focuri pentru înblânzirea vremii, iar ziua manânca si împart un fel de covrigei fierti cu nuca sau unsi cu miere, ca simbol al jertfei celor 40 de Mucenici.