Stiri de la NASA

          De câteva saptamâni agentia spatiala americana NASA sta cu drapelele in berna – cele sapte victime de pe „Columbia”..

          De câteva saptamâni agentia spatiala americana NASA sta cu drapelele in berna – cele sapte victime de pe „Columbia”… – iar angajatii ei stau cu sufletul la gura: va mai plati americanul contribuabil pentru aventura cosmica? se va reduce drastic bugetul mersului spre stele? vom opri cu totul pasul omului in cerul de deasupra capetelor si a spatiului dintre planetele Sistemului Solar, pentru a da de lucru acolo doar robotilor si automatelor de cercetare?
          Ca NASA este insa o mare, o extraordinar de mare antrepriza a speciei umane, nu incape nici cea mai mica indoiala. Realizarile, in timp, ale savantilor, tehnicienilor, astronautilor de la agentia spatiala americana sunt „fapte de arme” cele mai stralucitoare din biografia lui Homo Sapiens. Stim, astazi, de sute de ori mai mult – si mai profund – decât stiam acum patru decenii – si datoram asta superbei intreprinderi având drept câmp de lucru cerul cu stele.
          Asa ca nu trebuie cântat prohodul pentru NASA, mai ales ca pe agenda ei zilnic se adauga noi si noi cuceriri. Sonda Galileo, de pilda, unul dintre emisarii Pamântului catre planetele surori, a transmis, recent, catre statiile de receptie de acasa, informatii culese in ultimele luni (din cei sapte ani de când se invârte in jurul lui Jupiter, „spionându-l” pe uriasul gazos). Mai exact, imagini si date culese in noiembrie trecut, când Galileo s-a aflat la doar 150.000 de kilometri de suprafata joviana, in cea de a 34-a sa revolutie in jurul planetei. Cu putin timp inainte ii fotografiase un mic salit, Amalthea, care are, descopera astronomii, studiind imaginile, forma unui cartof, compus din roca si gheata, având diametrul mare de 170 km, dar prezentând, surprinzator, un câmp gravitational extrem de slab! Iar inainte de Amalthea, Galileo inspectase, de departe, satelitul Io, cu a sa atmosfera de iad, in care vulcani activi improasca cu sulf invelisul gazos subtire al acestui corp ceresc având dimensiunile Lunii Pamântului. Dar ultima isprava a lui Galileo este cea asteptata pentru septembrie 2003, când sonda trimisa de Jet Propulsion Laboratory de la NASA se va „sinucide”, premeditat, plonjând in adâncul atmosferei lui Jupiter si, „povestindu-ne” noua intreaga intâmplare, ne va imbogati sipetul in care indesam comorile cunoasterii.
          Si tot NASA, punând la dispozitie al sau telescop celest „cititor” de radiatii infrarosii (caldura), studiaza acum, prin astronomii cu care colaboreaza, spatiul din jurul promitatoarei stele Epsilon Eridani. De ce promitatoare? Pentru ca, recent, astronomii americani Alice Quillen (Universitatea Rochester) si Stephen Thorndike (Alfred University) i-au descoperit lui Epsilon Eridani o a doua planeta in sistem, iar aceasta planeta este de dimensiuni mici (de talia lui Neptun) si, dupa toate probabilitatile, nu-i gazoasa ca toate celelalte peste o suta de planete observate pâna acum, ci solida, alcatuita din roca. Ceea ce, desigur, adauga o noua fila la dosarul SETI, cel al cautarii vietii extraterestre, in haul fara margini care ne inconjoara.