Angkor fortareata regilor zeificati

          Unul dintre cele mai impunatoare monumente ale Asiei este ansamblul arhitectural Angkor din Cambodgia. Simbol al maretiei si nemuririi civilizatiei kmere nascuta aici acum peste o mie de ani, aceasta milenara capitala a unui regat înfloritor este comparata cu marile realizari arhitectonice antice ale Egiptului si ale Greciei.

          Unul dintre cele mai impunatoare monumente ale Asiei este ansamblul arhitectural Angkor din Cambodgia. Simbol al maretiei si nemuririi civilizatiei kmere nascuta aici acum peste o mie de ani, aceasta milenara capitala a unui regat înfloritor este comparata cu marile realizari arhitectonice antice ale Egiptului si ale Greciei.
          Templele, celelalte edificii sacre si zidurile care alcatuiesc fortareata Angkor (care, în sanscrita, înseamna „capitala” sau „oras principal”) se întind pe un perimetru de 1,5 kilometri lungime si 1,3 kilometri latime. Templele au fost construite ca niste turnuri supraetajate, cel mai impunator (din centru) având 65 de metri înaltime (cât un bloc cu 20 de etaje). Întreaga structura a zidurilor foarte groase este strabatuta de galerii ornamentate cu scene mitologice hinduse, budiste si animiste, la fel ca si altarele dedicate principalelor zeitati hinduse.
          Aceasta capodopera a regatului kmer a fost ridicata într-o perioada de 37 de ani si se estimeaza ca au lucrat aici peste 50 de mii de artizani, mesteri si sclavi. Civilizatia kmera, instaurata aici în secolul IX d.Ch., ajunsese la un grad de dezvoltare uluitoare în timpul regelui Suryvarman II (1113-1150), cel care, autoproclamându-se „deva-raj”, adica monarh universal si zeu pe Pamânt, si-a edificat o fortareata nemuritoare. Corespondentul mitic al acestei conceptii este Palladionul (statuia divina furata de Ulise), care atât timp cât exista la Troia, aceasta era de necucerit. Dar acel mare rege kmer avea toate motivele pentru a fi mândru de realizarile sale. Puterea economica a monarhiei sale devenise colosala, datorita, în primul rând, unei agriculturi bazate pe sisteme sofisticate de irigatii si rezervoare de apa care permiteau obtinerea chiar si a trei recolte de orez pe an. Regele-zeu devenise stapânul secetei si al inundatiilor produse de musoni, iar prosperitatea acestei regiuni din sud-estul Asiei atrasese aici, estimeaza istoricii, peste un milion de oameni în secolul XII.
          Si cum în jurul oricarei oaze de bogatie se ivesc neîntelegerie si conflictele sângeroase, Angkor-ul a fost parasit de suverani si de populatie în anul 1431, din cauza repetatelor atacuri ale inamicilor din Thailanda. Ramasa pustie, fortareata a cazut prada vegetatiei junglei, care aproape ca a îngropat-o într-un ocean verde. Abia la mijlocul secolului XIX, exploratorul francez Henri Mouhat a descoperit-o si, încet-încet, maretia vechii capitale a fost reconstituita.
          Spre deosebire de marile piramide ale dinastiei a IV-a din Egipt (Keops, Kefren si Mikerinos), monumentele de la Angkor nu au aparut „brusc” în istoria kmerilor. Acestia au avut o civilizatie antemergatoare, si anume Funan, dezvoltata în acea regiune începând cu secolele I – II d.Ch. Sub influenta spirituala a etniilor din India antica, si în special a hindusilor, regatul Funan (pomenit de cronicile chinezesti) a fost cel în care s-au perfectionat metodele ingineresti de stapânire si captare a apelor si de transformare a mlastinilor în terenuri agricole. Urmasii lor, kmerii, au construit ulterior „cea mai frumoasa floare a influentei indiene de dincolo de Gange”, cum spun istoricii.