Meseria, bratara de aur      

          Se stie ca scriitorii de Science Fiction dau in bobi ca sa ghiceasca viitorul. Un mare romancier american, Clifford Simak, face asa ceva intr-o povestire numita „Ciclu complet”, pe care eu am publicat-o in ultimul almanah „Contemporanul”, in vremea, inca, de glorie a vechii reviste, atunci când la timona statea celebrul „Maitre” Herivan.

          Se stie ca scriitorii de Science Fiction dau in bobi ca sa ghiceasca viitorul. Un mare romancier american, Clifford Simak, face asa ceva intr-o povestire numita „Ciclu complet”, pe care eu am publicat-o in ultimul almanah „Contemporanul”, in vremea, inca, de glorie a vechii reviste, atunci când la timona statea celebrul „Maitre” Herivan. Ce prognoza SF-istul Simak in a sa poveste? Ca, la un moment dat, prin cel de-al XXI-lea veac (deci acum!), structurile civilizatiei noastre vor incepe sa se farâmiteze, statul-natiune, universitatile, agricultura si industriile, toate, se dizolva iar oamenii… o iau la picior, omenirea redevenind nomada. Dar nu pentru mult timp, caci gregarismul speciei ii va face pe urmasi sa se strânga in grupuri – dar altfel: apar „triburi” de lucratori sezonieri ai pamântului, mutându-se dintr-un loc in altul, de pe un ogor, o livada, o vie, o plantatie – pe alta; apar echipe de muncitori industriali, care nu stau decât câte un ciclu de fabricatie in cutare sau cutare uzina; apar grupuri de vindecatori, un fel de microspitale ambulante, miscându-se de la o aglomeratie de oameni la alta; se constituie, la un moment dat, formatii de reparatori de drumuri si poduri – dar si de rachetisti! Si, fireste, trecându-se de un moment al evolutiei lui Sapiens sapiens, apar comunicatorii prin telepatie, si teleportatorii si triburile de cosmonauti – toti, organizati intr-un soi de cooperative, in jurul breslei spre care talentul ii trimite.
          Am spus istorioara aceasta la un moment social important, lansarea „Cartii albe a cooperativei mestesugaresti”, in elegantul amfiteatru al Universitatii (!) pe care a construit-o batrâna UCECOM, Uniunea Cooperativelor Mestesugaresti din România, si mi-am exprimat atunci parerea ca, prin aceasta actiune, teribil de importanta, care este crearea de noi locuri de munca, cooperatia inca isi pastreaza loc ferm in economia capitalista a Veacului XXI.
          De mestesugari va fi nevoie intotdeauna – iar sistemul cooperatist asigura sprijinul de baza care inseamna un sediu pentru micul atelier-pravalie, o investitie initiala, cautarea de piete de desfacere si „peticirea” afacerii, pentru o vreme, daca produsul sau serviciul oferit nu-si gasesc drumul catre client.
          …Si am propus profesionistilor, aflati la adunare, dezvoltarea unor servicii de educatie-invatare-cunoastere, de pilda: cooperativa care sa exploateze talentul soft-istilor elevi, creatori de programe de computer pentru viitoarea info-scoala care, vrem, nu vrem, se va instala si la noi; scoli mobile de predare a cunostintelor pentru
          PC-uri, in microbuze, care sa se deplaseze dintr-un sat in altul,
          dintr-o tabara de vara in alta; grupuri „nomade” de „alfabetizatori” – caci, din pacate, fenomenul nestiintei de carte isi arata tot mai tare coltii in România si va trebui sa-l stopam, daca vrem sa accedem, cândva, in Uniunea Europeana; si, de ce nu, o scoala speciala, post-liceala sau post-universitara, in care fosti diplomati, vorbitori de limba araba, scosi la pensie de Ministerul Afacerilor Externe, sa predea ore de Limba araba, intensiv – creând translatorii, comerciantii, diplomatii, eventual spionii si contraspionii de care va fi nevoie, dupa razboiul – stupid – de acum…