Istoria civilizata a planetei Marte

          Preambul. Punct miscator printre stele aparent nemiscate, Marte trezeste interesul observatorilor înca de la primul dezghet al cortexului uman – dar intra în cultura (la subcapitolul „fantezie”) din cauza scriitorilor H.

          Preambul. Punct miscator printre stele aparent nemiscate, Marte trezeste interesul observatorilor înca de la primul dezghet al cortexului uman – dar intra în cultura (la subcapitolul „fantezie”) din cauza scriitorilor H.G. Wells, Edgar Rice Burroughs si Alexei Tolstoi. Cam tot pe acolo trebuie încadrata si descoperirea „canalelor” pe care, desigur, martieni inteligenti vor fi plutind, pe ambarcatiuni martiene, dupa modelul marinarilor pamânteni.
          Pionierii. Dupa cel de-al doilea razboi mondial demareaza întrecerea cosmica între cele doua mari puteri ale lumii de atunci. Jigniti în amorul propriu de lansarea Sputnik-ului si de zborul lui Gagarin, americanii ies si ei în spatiu, apoi îsi aleg drept tinta Luna, pe care o calca în picioare, între 1969 si 1974. Dar iau în vizor si mult mai departata Marte – sase misiuni spatiale fiind dedicate Planetei Rosii. Primul pleaca americanul „Mariner 4”, în 1965 trece prin apropiere, trimite primele fotografii martiene. Tot razant trec si „Mariner 6”, si „Mariner 7”, în 1969, ultimul din serie – „Mariner 9”, în 1970 – fiind primul vehicul pamântean care se înscrie pe orbita circummartiana. Tot în 1970 actioneaza si „concurenta”, sovieticele „Mars 2” si „Mars 3” se înscriu, ambele, pe orbite în jurul lui Marte – ultima chiar amartizeaza (cuvânt nou!) – iar seria continua cu alte trei „Mars”-uri (4,6 si 7), care doar vor trece pe lânga planeta vecina (dar „Mars 5” îi va deveni satelit artificial, pentru o vreme). În 1976, marea dubla lovitura americana: „Viking 1” si „Viking 2” îi dau ocol de câteva ori, apoi se asaza binisor pe scoarta planetei, în Chryse Planitia, respectiv Utopia Planitia, trimit imagini senzationale acasa, dispozitive mecanic-electronice se apuca chiar de cercetat solul si atmosfera. Apoi, tacere, vreme de 21 de ani, punctata doar ici-colo de rasunatoare esecuri sovietice si americanesti deopotriva.n Istorie contemporana. Abia în 1977 odiseea martiana va fi reluata de NASA. Sonda „Mars Global Surveyor” se instaleaza pe orbita circummartiana, si „Mars Pathfinder”, tot în 1997 trimite jos, la sol, un robotel delicios, pe nume „Sojourner”, care se plimba nestingherit prin cratere si desert, filmeaza, fotografiaza si trimite imagini acasa, stârnind pamântenilor nostalgii martiene.
          În 2001, „Mars Odissey”, de profesie… cartograf, se pune pe treaba, pregatind, nu-i asa, viitorul. 2003 clocoteste pur si simplu de activitate, o adevarata flotila martiana se pune în miscare, japoneza „Nozomi” se pierde în imensitatea Cosmosului dar europeana „Mars Express” ajunge la Marte, se instaleaza pe orbita si trece la cercetari de geologie, dupa ce rateaza parasutarea unui mic laborator de teren, „Beagle 2” (accidentat la parasutare sau nascut „mut”).
          Americanii, ingineri geniali, realizeaza la perfectiune actiunea „Mars Exploration Rover”, parasuteaza, desfac, monteaza si pun în miscare doua mici vehicule, „Spirit”, în zona craterului Gusev, pe Ecuator, si „Oportunity”, exact pe partea opusa a planetei în desertul „Terra Meridiani” – ambele, guralive, eficiente, culegatoare de informatie si… datatoare de sperante.n Viitorul. Geologul „Mars Express” îsi îndeplineste misiunea si descopera ghetari sub scoarta planetei. „Spirit” si „Oportunity” fotografiaza, dupa toate probabilitatile, roci din albii de râuri si funduri de lacuri. Urmeaza, pâna în 2010, „Mars Reconaissance Orbiter”, „Phoenix” (care va coborî pe sol) si „Mars Science Laboratory”, din care, dupa amartizare, va porni la treaba un sofisticat rover; iar primele roci martiene vor fi strabatut deja drumul spre casa si se vor afla, la studiu, sub microscoapele geologilor si chimistilor de pe Pamânt.
          În 2020, spunea SF-ul, primul pamântean va pune piciorul pe Marte.
          În 2030, îl corecteaza presedintele american George W. Bush, anuntând un ambitios program spatial.
          Oricând, numai sa fie, spune visatorul din mine, imaginându-mi cum îsi imagineaza Ray Bradbury ca, peste 2-3 secole, martieni nascuti de imigratie, se vor oglindi în apele lacurilor si canalelor de la ei de acasa…