Fratele cel Mare, generatia a doua

          Cum va arata o societate globala, unde fiecare individ ar putea fi supravegheat 24 de ore pe zi? Daca adaugam si întrebarea „în folosul cui?”, ne putem gândi la un scenariu orwellian, dar mult mai teribil.
          
          La început, a fost Echelon, sistem global de interceptare a comunicatiilor, depistat de presa în anul 1988, dar a carui idee dateaza din 1948! Potrivit publicatiei „Science et Vie”, exista si un echivalent francez, numit Frenchelon si probabil ca mai sunt si alte asemenea sisteme, înca necunoscute publicului.

          Cum va arata o societate globala, unde fiecare individ ar putea fi supravegheat 24 de ore pe zi? Daca adaugam si întrebarea „în folosul cui?”, ne putem gândi la un scenariu orwellian, dar mult mai teribil.
          
          La început, a fost Echelon, sistem global de interceptare a comunicatiilor, depistat de presa în anul 1988, dar a carui idee dateaza din 1948! Potrivit publicatiei „Science et Vie”, exista si un echivalent francez, numit Frenchelon si probabil ca mai sunt si alte asemenea sisteme, înca necunoscute publicului. Recent, SUA au anuntat, fara prea multe menajamente, lansarea programului informatic CAPPS II, menit sa obtina informatii despre persoanele care calatoresc în tara „unchiului Sam”. Unchi transformat, iata, în Big Brother, care nu (mai) tine cont de regulile europene privitoare la viata privata. Astfel, companiile aeriene trebuie sa transmita pe cale electronica, înainte de decolarea curselor, liste cu numele tututor pasagerilor, adresa, numere de telefon, hotelul unde va locui fiecare, ce contacte vor avea, chiar si locul de parcare a masinii. Refuzul de a furniza informatiile poate fi sanctionat de administratia americana cu amenzi de cel putin 5.000 euro pentru fiecare pasager sau cu pierderea dreptului de aterizare. Si nu e decât vârful aisbergului.
          Tia se desfasoara în sistem tentacular. Sub coordonarea DARPA – agentia de cercetare a Pentagonului, a fost lansat oficial sistemul Total Information Awareness, rebotezat, cu aceleasi initiale, Terrorism Information Awareness. Concret, el se refera la accesul Pentagonului la toate bazele de date de pe planeta: informatice, bancare, medicale, de stare civila, de telecomunicatii si asa mai departe. Si, pornind de la ele, sa poata fi realizata o „documentatie” riguroasa, despre oricare individ. Motivatia invocata de parintele TIA, faimosul amiral John Poindexter, a fost aceeasi lupta împotriva terorismului. Spre exemplu, unul dintre programe prevede supravegherea biometrica globala (analiza siluetei, a formei fetei etc.), putându-se identifica astfel o persoana oarecare, din multimea aflata într-un oras. Totusi, reactia unor organizatii care apara libertatile individuale a stopat pentru moment halucinantul proiect. De data aceasta, el se numeste NIMD, initiale care, traduse, ar însemna „noi informatii extrase din date masive”. Mai sofisticat decât cele anterioare, este totodata si mai „discret”, aflându-se în grija NSA (Agentia Nationala de Securitate) – însarcinata cu interceptiile electronice planetare al SUA, si a NIMA – agentie care realizeaza harti pentru militari si spioni, pe baza informatiilor geo-spatiale, ce utilizeaza tehnicile de pozitionare prin satelit. Un exemplu materializat deja si în România: localizarea cu precizie a unei persoane, prin intermediul telefonului mobil. Este o bagatela, caci în visele creatorilor acestui imens cybercorpus, NIMD reprezinta noua frontiera a informatiei. Nu se mai vorbeste însa în public despre ea ori despre scotocitul prin bancile de date ale planetei. În schimb, „fratele cel mare” îsi croieste drum cu pasi mici si siguri. Foarte recent, opinia publica britanica a fost stupefiata sa afle ca un cetatean oarecare poate fi reperat – teoretic si practic – cam de 300 de ori pe zi. Cât despre americani, deja au lansat, si în România, o noua procedura de acordare a vizei (aplicata si în Marea Britanie, Japonia si Australia), prin înregistrarea amprentelor cetatenilor între 14 si 70 de ani, care vor sa calatoreasca în SUA. Iar daca ne întrebam (retoric) pentru cine lucreaza astfel oamenii de stiinta, cunoscând ca acesta este doar vârful aisbergului, oare ne putem închipui ce se ascunde sub „linia de plutire”?