Norocul de vânzare

          Ultima expozitie de artefacte apartinând civilizatiilor amerindiene (mai a.c.

          Ultima expozitie de artefacte apartinând civilizatiilor amerindiene (mai a.c., Mexico City) a stârnit un urias interes din partea publicului si a specialistilor. Pentru acest articol am selectat categoria amuletelor pastrate (multe dintre ele) în diverse colectii particulare din toata lumea si reunite cu acel prilej.
          Controversa aprinsa în rândul istoricilor a avut drept tema transferul acestui obicei conform caruia mici obiecte „magice” (amuletum în latina) poarta noroc purtatorului. Daca exportul acestui cult primitiv a existat, atunci înseamna ca civilizatiile amerindiene au avut contact cu civilizatia sumeriana si persana – carora li se atribuie inventarea formei moderne a amuletei. În ce fel s-a produs acest export spiritual? Au existat calatorii navale între Asia si America înainte de primele secole d.Ch.? De altfel, viteza si generozitatea cu care s-au raspândit amuletele pe toate continentele implica si stravechile teritorii ale Indiei unde, sub denumirile de mangala (noroc) si pratisara (bratara norocoasa) erau raspândite înca de pe vremea comunitatilor urbane din valea Indului (mileniul IV-III î.Ch.).
          Si mai interesanta a fost ipoteza avansata de expertul Mariano DaCosta Silvares (Venezuela), care sustine ca „amuleta moderna” (cea care s-a consacrat definitiv si a rezistat pâna-n zilele noastre) este inventia vechilor greci si ca incasii, aztecii si mayasii ar fi împrumutat cultul de la acestia, prin intermediul fenicienilor. Modul în care se prezinta dupa mai multe sute de ani, si chiar dupa un mileniu, amuletele amerindiene arata foarte limpede ca au existat adevarate scoli de artizani ai acestor obiecete, purtate ca pandantive sau bratari de toate categoriile sociale din imperiile incasilor, mayasilor si aztecilor (în principal).
          O alta observatie demna de a fi remarcata este aceea privind folosirea amuletelor chiar de catre suverani si vrajitori, care oricum se credeau deasupra oricaror primejdii, ei aflându-se în strânsa „colaborare” cu divinitatile. Pe de alta parte, amuletele faceau obiectul unui comert înfloritor (în special la azteci), caci barbatii voiau sa se întoarca teferi de la numeroasele conflicte în care erau antrenati, iar femeile voiau sa-si pastreze sanatatea pentru a aduce pe lume cât mai multi copii, daca se poate numai baieti. Se pare ca acest mercantilism nu-i caracteriza pe mayasi, unde frica de anumiti zei ii determina sa nu comercializeze amuletele, ci sa le ofere drept cadou rudelor si prietenilor. Unul din argumentele care sustin inventia amuletelor moderne de catre vechii greci sta în originea cuvântului magic Abracadabra. Etimonul este numele zeului Abrakax, stapânul tuturor zilelor anului. A scrie pe o bucatica de piatra plata Abrakax (si ulterior Abracadabra) reprezenta o protectie medicala si o atragere a sansei. Valorile cifrice ale literelor din cuvântul Abrakax însumeaza 365! Se pare ca dupa secolul II d.Ch., acest gen de amuleta (alaturi de unele cu capete de animale sacre) a circulat si în provincia romana Dacia.