Senzational

          Este posibil transplantul de fata?
          
          1998 – Spitalul universitar din Lyon, Franta. O interventie chirurgicala extrem de spectaculoasa realiza grefa unei mâini, pacientul Clint Hallam, care si-o pierduse pe a sa, primind alta, prelevata de la o persoana decedata.

          Este posibil transplantul de fata?
          
          1998 – Spitalul universitar din Lyon, Franta. O interventie chirurgicala extrem de spectaculoasa realiza grefa unei mâini, pacientul Clint Hallam, care si-o pierduse pe a sa, primind alta, prelevata de la o persoana decedata. Succesul operatiei parea incontestabil, ramânând sa se observe evolutia ulterioara a subiectului, supus unui tratament de durata, anti-respingere. Totusi, dupa mai putin de doi ani si jumatate, Hallam a refuzat sa continue tratamentul, cerând ca mâna care nu-i apartinea sa-i fie amputata!
          
          In filmele politiste, un fel de vis de aur al marilor escroci, criminali sau politicieni ce si-au pierdut puterea, este schimbarea identitatii, si nu doar in acte, ci si ca aspect fizic. Realitatea cotidiana pune serios problema schimbarii la fata in cazul persoanelor desfigurate in urma unor accidente grave. Este oare posibil ceea ce pâna mai ieri parea o utopie, adica o fiinta umana sa preia chipul material al altui om? Din punct de vedere tehnic, chirurgii spun ca operatia este realizabila, dar intrebarea cea mai importanta nu e daca se poate face asa ceva, ci daca trebuie, daca e bine sa se faca. Intre tehnica si etica, distanta pare a fi mai mare decât s-ar crede.
          Chipul unui mort purtat de un om viu nu este o idee prea ispititoare, decât daca solutia e considerata indispensabila si daca o accepta atât pacientul, cât si societatea. Pâna in prezent, operatia propriu-zisa se afla in lucru in SUA, Anglia si Franta. Prima etapa abordata – prelevarea tesuturilor ce reprezinta fata persoanei decedate – a dat nastere deja unor controverse aprinse, legate de incompleta evaluare a riscurilor grefei. Pe de alta parte, s-au format doua curente, in rândul specialistilor: primul se refera la transplantul intregii fete, de la frunte pâna la gât, iar al doilea se limiteaza la partea inferioara, incepând de sub orbite. De asemenea, apare varianta schimbarii doar a straturilor superficiale ale pielii sau cea a tesuturilor de profunzime, incepând de la os.
          Pierderea identitatii prin desfigurare reprezinta prima motivatie a grefei de fata, dar si operatia respectiva ridica probleme la fel de delicate. De aceea, medicii sunt de acord ca „noua fata” ar trebui sa corespunda cât mai mult cu cea pierduta: culoarea pielii, vârsta, relief general. Pâna dupa interventia propriu-zisa, ramâne insa imposibil de cunoscut cu precizie aspectul autentic al noului chip. Problema e mai complicata decât grefa de inima, de exemplu, cel dintâi argument serios fiind acela ca, in cazul inimii, pacientul nu-si vede zilnic in oglinda noua parte a corpului, care nu-i apartine prin nastere. De aceea, o conditie esentiala, pentru a se hotari daca o asemenea interventie se va face sau nu, este stabilirea si stabilizarea starii psihice a pacientului, in vederea excluderii variantelor de reactii de tipul celei amintite mai sus, in cazul grefei de mâna.
          
          Riscuri majore totusi ramân.
          
          Un element deloc neglijabil il constituie faptul ca pacientul va trebui sa urmeze toata viata un tratament anti-respingere a grefei. Acesta insa poate favoriza boli grave, cum ar fi cancerul sau limfomul. In acelasi timp, persoana care urmeaza a fi operata trebuie supravegheata si principalii parametri ai sanatatii analizati la intervale scurte, spre a exclude problemele ce ar putea aparea dupa operatie. Se citeaza in acest sens cazul unei tinere frantuzoaice, care ar fi trebuit sa devina primul pacient din lume cu o fata noua. Medicii au hotarât insa, cu câteva luni in urma, sa suspende temporar interventia, din cauza unor probleme de sanatate colaterale, ale tinerei. In SUA s-a realizat totusi o interventie comparabila cu cea descrisa, re-grefându-i-se scalpul si fata unui pacient care suferise un accident. Ideea ar fi, deci, ca se poate. Pâna când se vor stabili foarte clar si limitele etice intre care se va face grefa de fata, amatorii de asemenea „efecte speciale” cu nuante morbide si iz de scenariu politist trebuie sa se multumeasca cu fictiunile cinematografice.