Inca din vremea vârstei de aur a cinematografiei, cineastii au reconstituit pe platourile de filmare viata din castelele evului mediu occidental. Mai mult sau mai putin veridic. Pâna in veacul al X-lea, in Franta, dreptul de a inalta castele si fortificatii era monopol regal. Cu timpul, cei puternici obtin dreptul de a-si construi castele. Castelanii care apar intre secolul X si secolul XI pot fi numiti si de printii care au unele functii regale. Relatiile cu acesti printi se destrama in momentul in care "seniorii castelani" se considera stapânii absoluti ai castelului. La inceput se poate vorbi de o constructie din lemn, aflata pe o movila, flancata de o palisada si o groapa. Mai târziu va fi construit si turnul, inconjurat de propria sa palisada, ultimul refugiu al aparatorilor.
In secolele XI si XII castelanii dispun de o mica armata de cavaleri recrutati din rândul taranilor si servitorilor. Aceasta garnizoana va fi instalata in afara castelului având obligatia de a indeplini serviciul de garda. Printre meseriasii din domeniile senioriale, fabricantii de arme, munitii si masini de razboi, alaturi de armurieri, sunt la loc de mare cinste. Armura reprezinta un apanaj al cavalerilor si o adevarata opera de arta. Una din piesele importante ale unei armuri e coiful, prevazut cu viziera rabatabila, prinsa in stifturi si perforata pentru a asigura ventilatia. 
Cavalerul poate respira printr-o crapatura aflata la nivelul gurii. Pentru o mai mare siguranta in cazul loviturilor puternice, poarta sub casca o gluga constituita din zale legate intre ele cu pense. Gluga poate cobori pâna la umeri pentru a proteja zona gâtului. Din aceeasi "tesatura" e realizata si o camasa lunga care poate cântari pâna la 14 kg. Intreaga armura, confectionata din fier forjat, alama si piele, e constituita din piese asamblate in asa fel incât sa permita mobilitatea segmentelor corporale.
In secolul XI, câtiva zeci de barbati constituiau garnizoana castelului. Numarul lor ajunge la aproximativ 2000 in secolul XIII. Planurile castelelor se schimba cu timpul, adaptându-se la noile tipuri de arme care apar. Sunt construite noi fortificatii, noi amenajari defensive, incinte multiple. Odata cu inventarea artileriei, castelul isi pierde, progresiv, rolul militar, ramânând centru administrativ si resedinta.
DORIN MARAN
Comentarii