Cunoscut centru comercial si financiar in Asia Mica, port cu o activitate intensa, orasul Efes a fost in acelasi timp unul dintre cele mai importante focare artistice si religioase de pe tarmul Marii Egee. Pentru lumea greco-romana acesta era orasul zeitei Artemis, iar din secolul I d.Ch. a devenit un bastion al religiei crestine. Se spune, si unele date o confirma, ca dupa Rastignire, Sfântul Ioan a venit aici cu Sfânta Fecioara care a trait in Efes pâna aproape de ultima clipa a vietii pamântene. Tot aici a ramas vreme de doi ani Apostolul Pavel intr-una din calatoriile sale misionare.
Orasul a fost intemeiat cam cu 1000 de ani inainte de Christos de grecii ionieni veniti de peste Marea Egee. Aici au descoperit ca localnicii se inchinau zeitei-mame Cybele, venerata in Orientul Mijlociu si in vestul Asiei. Prin asimilarea zeitei grecesti Artemis, aceasta a devenit Artemisa Efesia reprezentând natura salbatica si fertilitatea. Orasul, un centru infloritor, favorabil in special comertului, este cucerit in anul 550 i.Ch. de regele Cresus al Lidiei, renumit pentru imensele sale bogatii. El muta capitala regatului sau de la Sardis in Efes, acest oras de la gura râului Caystros si incepe imediat o ampla reconstructie. Cea mai importanta cladire inaltata in aceasta perioada este noul templu al zeitei Artemis.
Era un templu elegant si impunator, caruia insa in anul 356 i.Ch., undezaxat pe nume Herostratus, un maniac voind sa intre in istorie, i-a dat pur si simplu foc, de unde se vede ca adevarate crime impotriva culturii, ca incendierea Bibliotecii din Alexandria, sau mai aproape de zilele noastre, mutilarea vestitei Pietá de Michelangelo nu sunt cazuri singulare. Locuitorii Efesului nu s-au descurajat insa.
Ei au pornit la construirea unui nou templu care a fost terminat in prima jumatate a secolului al III-lea i.Ch. si a fost considerat una dintre cele sapte minuni alelumii antice. Constructia avea o suprafata de trei ori mai mare decât a Panteonului din Atena, prezenta 127 coloane care sustineau un acoperis aflat la 18 metri inaltime fata de sol si avea altarul impodobit cu sculpturi de mare valoare.
Si acest templu a avut o soarta vitrega, fiind distrus de goti in anul 263 d.Ch. Partial a fost reconstruit, dar nu si-a mai recapatat niciodata stralucirea. Coloanele au fost luate in secolul al VI-lea si folosite pentru constructia catedralelor crestine din Constantinopol. In veacul urmator aluviunile râului Caystros au ingropat resturile templului ale carui fundatii au fost dezgropate abia in 1869 de inginerul J.T. Wood. Orasul a devenit in era crestina un adevarat loc de pelerinaj datorita Sfintei Fecioare, adusa aici de Sf. Ioan si Sfântului Pavel.
Ei au insufletit viata religioasa raspândind crestinismul. Se spune ca micuta casa de piatra in care a locuit Maica Domnului a fost descrisa intocmai de o clarvazatoare oarba, Katherina Emerich (1774-1824), care nu pusese niciodata piciorul in Efes. In 1891 preotii catolici din Smirna au verificat spusele acesteia, au organizat o expeditie si au aflat ca in fiecare an credinciosii ortodocsi organizau aici pelerinaje. Locul a fost declarat sfânt in 1892, sfintenia locului fiind definitiv consacrata cu ocazia vizitei Papei Paul al VI-lea in 1967. Sfântul Pavel a trait aici in jurul anului 50 in timpul celei de a treia calatorii misionare.
El a predicat vreme de trei luni in sinagoga comunitatii evreiesti apoi s-a mutat in casa invatatorului Tyrannus. Apostolul era o prezenta puternica, facea vindecari miraculoase dar faima sa, si mai ales predicile sale, i-au atras multi dusmani printre care argintarii orasului care isi vedeau amenintat comertul cu statuete reprezentând-o pe Artemis. De aici Sfântul a plecat in Macedonia dar urma pasilor sai si imaginea Sfintei Fecioare, rugându-se in casuta de piatra, ramân vii in mintea tuturor credinciosilor care sosesc pe aceste locuri.
IRINA STOICA
Comentarii