Dupa infrangerile suferite in primul razboi punic, romanii si-au luat revansa in al doilea razboi contra cartaginezilor. Cea mai importanta batalie desfasurata in cursul acestui conflict a avut loc la Zama, pe coasta Africii de Nord.
Spre deosebire de majoritatea bataliilor din al doilea razboi punic, romanii au avut superioritate in cavalerie, iar cartaginezii in infanterie. Ambele armate numarau intre 35.000 si 40.000 de oameni.
Hannibal avea un corp de elefanti puternic, dar infanteria sa, desi mai numeroasa, era de calitate inferioara legiunilor foarte bine antrenate ale lui Scipio. Mai mult, Scipio avea un avantaj in cavalerie, dupa ce intarziase confruntarea suficient de mult timp pentru a permite unei puternice forte ecvestre numidiene sub comanda regelui Masinissa sa i se alature.
Batalia a inceput printr-o sarja a elefantilor cartaginezi, respinsa cu succes de romani. Speriati de focurile aprinse de adversari, elefantii cartaginezi s-au napustit in dezordine inapoi, asupra propriilor trupe, imprastiind cavaleria lui Hannibal, iar cavaleria romana a profitat de debandada si s-a avantat in lupta.
Cu toate acestea, batalia a ramas strans disputata si, la un moment dat, se parea ca Hannibal era pe punctul de a castiga. Dar Scipio a reusit sa isi adune oamenii, iar cavaleria sa a renuntat la urmarirea cavaleriei cartagineze si a atacat spatele infanteriei lui Hannibal.
Acest atac in doua directii a facut ca formatiunea cartagineza sa se dezintegreze si sa se prabuseasca. Armata lui Hannibal a fost distrusa, iar Cartagina a fost invinsa. Nu mai putin de 20.000 de cartaginezi au fost ucisi, si cam tot atatia au fost luati in sclavie. In schimb, romanii au avut doar 500 de morti si 4.000 de raniti.
Ca recompensa pentru succesul sau, Publius Cornelius Scipio a primit cognomenul Africanus. Totusi, Hannibal a reusit sa scape din macel si s-a intors la Cartagina cu o mica escorta. El a sfatuit elitele orasului sa accepte cele mai bune conditii pe care le puteau primi, afirmand ca un razboi suplimentar impotriva Romei, in acel moment, era inutil.
GABRIEL TUDOR
Comentarii