Aceasta lupta s-a dat între o armata franceza de aproximativ 15.000 de oameni, comandata de regele Ioan al II-lea si o forta anglo-gascona de doar 6.000 de oameni, condusa de Edward, Printul Negru, în timpul Razboiului de o suta de ani.
La 19 ani de la începutul razboiului, Printul Negru, fiul cel mare si mostenitorul regelui Angliei, a pornit într-o campanie majora în sud-vestul Frantei. Armata sa a marsaluit de la Bergerac pâna la râul Loara, pe care nu a reusit sa îl traverseze.
Ioan a adunat o armata numeroasa, neobisnuit de mobila si a urmarit fortele lui Edward. Anglo-gasconii stabilisera deja o pozitie defensiva puternica lânga Poitiers si, dupa negocieri nereusite între cele doua parti, au fost atacati de francezi.
Primul atac a inclus doua unitati de cavalerie grea, o forta puternica de arbaletieri, precum si multi infanteristi. Acestia au fost respinsi de anglo-gasconi, care luptau în întregime pedestru.
A urmat un al doilea atac francez cu 4.000 de infanteristi grei, sub comanda fiului si mostenitorului lui Ioan, Charles. Dupa o lupta prelungita si acesta a fost respins. Pe masura ce divizia se retragea, în rândurile francezilor s-a creat confuzie: aproximativ jumatate din oamenii celei de-a treia divizii, sub comanda lui Filip, duce de Orléans, au parasit câmpul de lupta, luând cu ei pe toti cei patru fii ai lui Ioan.
Unii dintre cavalerii care nu s-au retras cu Filip au lansat un al treilea asalt slab si fara succes. Francezii ramasi s-au adunat în jurul regelui si au lansat un al patrulea asalt împotriva anglo-gasconilor deja epuizati. Steagul sacru francez, Oriflamme, a fost desfasurat – constituind semnalul ca nu vor fi luati prizonieri. Batalia a început din nou, iar francezii s-au impus încet-încet. Apoi, o mica forta anglo-gascona calare, formata din 160 de oameni, care fusese trimisa mai devreme sa ameninte flancul francezilor, a aparut în spatele acestora.
Crezându-se înconjurati, unii francezi au fugit, ceea ce i-a panicat pe altii, iar în curând întreaga forta franceza s-a prabusit. Ioan a fost capturat, împreuna cu unul dintre fiii sai si între 2.000 si 3.000 de cavaleri. Aproximativ 2.500 de cavaleri francezi au fost ucisi, iar 1.500 – 3.800 de infanteristi francezi au fost ucisi sau capturati.
GABRIEL TUDOR
Comentarii