Cristofor Columb a fost un aventurier, indragostit de viata si de mare mai mult decât de breslele de manufacturi. Desi tatal sau, tesator din Genova, vedea un viitor in aceasta directie pentru fiul sau, Cristofor se arata atras mai mult de aglomeratia de vase din frumosul port al orasului, de zecile de corabii ancorate la mal, de viermuiala marinarilor care plecau sau se intorceau acasa, decât de atelierele de tors sau de tesut din oras. Toate acestea l-au facut pe tânarul genovez, spre surprinderea tatalui sau, sa aleaga marea in detrimentul breslei. Asa ca la 1470, pe când avea 19 ani, tânarul Cristofor a plecat in prima lui calatorie pe mare, la Khios in marea Egee, si se pare ca i-a placut de vreme ce, sase ani mai târziu, se stie ca a plecat in alta calatorie pe mare, de data asta mult mai palpitanta, spre Anglia.
Cu acest prilej avea sa traiasca si prima aventura majora din viata lui: in timp ce se afla in dreptul Portugaliei, convoiul de nave italienesti a fost atacat de pirati, iar nava pe care se afla Cristofor Columb a fost scufundata. A fost cea mai dura incercare din viata celebrului navigator, care a reusit, plin de curaj, sa ajunga inot la tarm. In urma acestei intâmplari, Columb a hotarât sa ramâna in Portugalia, alaturi de fratele sau, Bartolomeu, care era cartograf la Lisabona.
In 1479, Cristofor Columb se casatoreste cu fiica guvernatorului insulei Porto Santo, iar un an mai târziu se naste unicul sau copil din aceasta casatorie, Diego. Si astfel, hazardul care l-a transformat in naufragiat si a facut ca viata sa sa ia o alta turnura, a facut ca viitorul mare navigator al lumii, nascut in Italia, sa devina celebru in alte tari decât cea natala si asta in ciuda faptului ca in Italia, mai exact la Venetia, exista cel mai mare complex industrial din lumea occidentala, si anume un santier naval numit Arsenal, unde se construiau galere de razboi.
Cu toate acestea, corabiile cu care Columb avea sa plece spre „Indii" n-au purtat marca Venetiei. La Lisabona, viata trebuie sa fi fost frumoasa, cu multe atractii, dar lui Columb, trecut de 30 de ani, ii intrase in cap sa ajunga in Indii, dar pe un alt drum decât cel lung si periculos prin est. A citit tot ce se gasea in vremea sa, a studiat hartile existente pâna la acea ora, rudimentare daca le comparam cu cele actuale, si a ajuns la o idee complet gresita: ca pamântul este mai mic cu 25 la suta decât se credea (!) si prin urmare, trebuie sa existe o ruta mai scurta spre India prin vest.
O eroare care in loc sa-l umple de ridicol, acel ridicol care i-a acoperit pe sustinatorii ideii ca Pamântul este plat, asemenea unei farfurii, l-a transformat pe Columb in cel mai mare navigator al lumii. Si cu toate acestea, in 1484, prezentându-si proiectul regelui Portugaliei, in ideea de a i se finanta o expeditie spre vestul oceanului Atlantic, acesta i-a fost respins de o comisie regala specializata in problemele maritime.
Din punctul de vedere al comisiei, existau motive intemeiate de respingere a cererii: specialisti in domeniul lor, la curent cu toate cunostintele vremii, ei stiau ca nu poate exista un drum mai scurt spre Asia prin vest. Comisia a ramas cu dreptatea de partea ei, iar Columb, dezamagit, a plecat sa-si incerce norocul in tara vecina, Spania. Doi ani mai târziu, facându-si cunostinte in lumea buna si influenta, Columb a reusit sa-si prezinte planurile sale de calatorie spre vest in fata reginei Castilliei, Isabella.
Ca si in Portugalia, o comisie regala i-a respins ideile, in schimb Beatriz Enriquez a devenit amanta sa si mama celui de-al doilea sau fiu, Ferdinand Columb. Intarâtat de refuz si de obtuzitatea savantilor din comisie, dar si inflamat de propriile sale idei, Cristofor Columb si-a continuat munca de lamurire, s-a bagat pe sub pielea unor oamenii influenti ai Curtii regale si astfel se face ca, in aprilie 1492, insistenta sa a fost recompensata, Ferdinand al V-lea, regele Castiliei si regina Isabella au fost de acord sa-i sponsorizeze expeditia. Mirajul bogatiilor obtinute nu din comert, cum se intâmpla la Venetia, ci din recoltarea lor dupa cucerirea teritoriilor, se pare ca a prevalat.
Asa a inceput prima mare aventura a lumii pe 3 august 1492: cu un vizionar, cu trei corabii amarâte, daca ne gândim ca „Santa Maria" avea 30 m lungime, iar celelalte doua caravele „Pinta" si „Nina" aveau doar 15 metri, si cu aproximativ 90 marinari-aventurieri.
George CUSNARENCU
Comentarii