Pasionatii de istorie si arheologie pot descoperi expozitia „Manastirea cisterciana de la Igris (1179-1500), din perspectiva cercetarilor arheologice”, care va ramâne la Muzeul National al Banatului (MNB) din Timisoara timp de patru luni.
Manastirea de la Igris a fost prima si cea mai mare construita de regii maghiari în Europa de Est a secolului al XIII-lea, când a si cunoscut perioada de maxima înflorire, apoi a trecut prin invazia mongola din 1241.
Dupa saracirea regilor arpadieni, care o sustineau financiar prin acordarea de domenii si bolovani de sare anual veniti pe Mures din ocnele transilvanene, a urmat ocupatia otomana si, odata cu ea, declinul definitiv al abatiei cisterciene. Astazi, pe locul fostei manastiri nu mai este nimic la suprafata, ci doar printre ruinele din adâncuri.
„Valea Muresului Inferior a fost o regiune în care, din secolul XI, au fost identificate mai multe manastiri de catre regalitatea maghiara. Dupa cucerirea acestor teritorii de catre regalitatea maghiara s-a trecut la crestinism si a fost nevoie de o propaganda religioasa catolica, pentru ca pâna atunci era o populatie pagâna, inclusiv în rândul ungurilor. A urmat un proces destul de îndelungat pâna au trecut la crestinism. Aici au aparut aceste manastiri si pentru ca aveau posibilitatea sa le întretina cu sprijinul dat de regii arpadieni, sub forma unor domenii dar si din cota parte din bolovanii de sare care veneau din Transilvania pe Mures. Manastirea de la Igris a primit 30.000 de bolovani de sare pe an, o cantitate fabuloasa, în comparatie cu manastirea Bizere de la Frumuseni din judetul Arad, care primea 4.000 de bolovani de sare.”, a declarat arheolog expert în patrimoniul mobil si muzeograf al Muzeului National al Banatului, Daniela Tanase.
Secolul XIII a fost perioada de maxima înflorire a abatiei cisterciene, care s-a bucurat de privilegii si în timpul lui Carol Robert de Anjou. Apoi, ordinele manastiresti au decazut la nivelul întregului Regat Maghiar din motive financiare si, treptat, manastirea a fost parasita.
„Principalii sustinatori financiari care acordau privilegii erau regii, iar acestia au saracit. Manastirile au decazut foarte mult, iar la începutul secolului XVI manastirea de la Igris a fost parasita de calugari si a fost transformata în fortareata, în contextul luptei antiotomane. În 1551 are loc cucerirea otomana care a durat pâna în secolul XVIII, când otomanii sunt alungati prin cucerirea austriaca a teritoriului si a început colonizarea Banatului. Manastirea de la Igris este importanta pentru ca este un sit arheologic medieval, era renumita si în timpul Regatului Maghiar tocmai pentru ca era cea mai importanta manastire a Ordinului cistercian, pentru viata religioasa si spirituala din Imperiu”, detaliaza muzeograful Daniela Tanase.
Abatia cisterciana de la Igris, cunoscuta în Evul Mediu sub denumirea Egres, a fost întemeiata în anul 1179 de regele Bela al III-lea al Ungariei. Situata pe teritoriul actualei localitati Igris, comuna timiseana Sânpetru Mare, manastirea a jucat un rol de prim rang în reteaua monastica din Regatul Maghiar.
Importanta ei este confirmata si de statutul de necropola regala, aici fiind înmormântati regele Andrei al II-lea (1205-1235) si regina Yolanda de Courtenay.
Materialul arheologic recuperat în timpul campaniilor este remarcabil atât prin varietate, cât si prin relevanta sa stiintifica. Expozitia include fragmente arhitecturale din gresie si marmura rosie, piese sculptate care provin de la ancadramente de portaluri, chei de bolta, coloane si capiteluri.
Vizitatorii vor putea admira, de asemenea, fragmente ale sarcofagelor regale, obiecte de cult, piese de ceramica smaltuita, unelte din fier, elemente de armament si echipamente militare.
Din inventarul funerar fac parte obiecte din os, metal, bijuterii si accesorii vestimentare din bronz, argint sau aur, precum si monede datând din secolele XII-XVI.
Un element de maxim interes îl constituie descoperirile recente din anii 2022-2024, ca-re au relevat vestigii ale corpurilor de cladire manastiresti, dovedind existenta unor sisteme de încalzire prin pardoseala si a unor retele sofisticate de aductiune si evacuare a apei.
Acestea indica un nivel tehnologic avansat în arhitectura ecleziastica a epocii, comparabil cu cel întâlnit în alte mari centre ecleziastice cisterciene din Europa.
Dincolo de obiecte, expozitia reconstituie prin mijloace grafice si documentare momentele cheie din istoria manastirii: înmormântarea suveranilor, distrugerile provocate de invazia mongola, adapostirea coroanei regale si a trezoreriei în 1280, vizitele regelui Ladislau al IV-lea si transformarea treptata a manastirii în fortificatie militara în secolul al XVI-lea.
Dupa parasirea sa oficiala de catre calugarii cistercieni în jurul anului 1500, complexul monastic a fost ocupat de tru-pele lui Ioan Zapolya si în cele din urma distrus de otomani în 1551, intrând într-un con de umbra istorica pâna la demararea cercetarilor recente.
NICUSOR DINCA
Comentarii