Amiralul Horatio Nelson este una dintre cele mai populare figuri din istoria Marii Britanii, cel care a reusit sa-i zadarniceasca planurile lui Napoleon de a controla Europa.
Nascut la 29 septembrie 1758 este cel de al 11-lea copil al reverendului Edmond Nelson si al sotiei sale Catherine. Ramas fara mama de la noua ani, studiaza la scolile din Norfolk si apoi, pentru a-si ajuta tatal, care era obligat sa întretina o familie numeroasa, se înroleaza în marina regala (1 ianuarie 1771).
Ironia carierei sale consta în faptul ca suferea de „rau de mare”, dar cu perseverenta si curaj reuseste sa depaseasca acest impediment si, în 1777, devine locotenent al marinei regale. Traind într-o perioada istorica tulbure, reuseste sa obtina o serie de victorii si gradul de viceamiral, apoi de amiral, pe lânga numeroase distinctii si titlul de nobil, fiind Cavaler al Ordinului de Bath.
Se casatoreste pe 11 martie 1787 cu o tânara vaduva, Famy Nesbit, dar în 1793 o cunoaste pe sotia ambasadorului britanic la Neapole, Lady Hamilton, cu care va trai o romantica poveste de iubire pâna la sfârsitul vietii. Dupa numeroasele victorii obtinute în luptele navale, ultimele sunt cele care îl vor încununa cu glorie, batalii împotriva flotei lui Napoleon care detinea controlul pe mari.
Prima dintre ele este cea de la Abukir, un golf din apropiere de Alexandria, iar cea de a doua este cea de la Trafalgar, în apropierea capului cu acelasi nume din Andaluzia, Spania. A fost o victorie stralucita împotriva flotei franco-spaniole obtinuta la 5 octombrie 1805, în care însa marele amiral este grav ranit si îsi pierde viata.
Dorinta sa fierbinte a fost aceea de a fi înmormântat pe pamântul tarii sale, contrar ritualului marinaresc care presupunea ca trupul marinarului decedat sa fie aruncat în mare. Este adus în Anglia conservat într-un butoi cu coniac amestecat cu camfor si smirna, apoi transportat într-un cosciug de lemn, a carui scândura fusese obtinuta din catargul unei nave învinse.
Un cortegiu impresionant format din 32 de amirali, peste 100 de capitani si 1.000 de soldati l-a condus spre Catedrala Saint Paul unde, mai târziu, va fi îngropat si Ducele de Wellington, învingatorul de la Waterloo. Englezii au hotarât sa-l comemoreze pe cel mai mare dintre eroii britanici printr-un monument ridicat în piata publica „Trafalgar”. Lucrarea a fost poiectata de John Nash în 1820, care a propus sa fie demolate cladiri de pe terenul unde cândva se aflau grajduri regale si locuintele servitorilor, pentru a face o piata publica. Columna de piatra, înalta de 52 de metri, având în vârf statuia de bronz a amiralului poate fi observata de la distante mari si este proiectata astfel încât de la nivelul ochilor lui Nelson sa se poata vedea marea.
Lucrarile au fost executate între anii 1840-1843 si au costat aproximativ 47.000 lire sterline. Monumentul a fost desenat de William Railton, iar statuia de bronz executata de Edward Hodges Baily, fiind confectionata din otelurile tunurilor capturate în luptele navale. La baza columnei au fost adaugate patru statui desenate de Sir Edwin Landseer între 1849-1854 si turnate în bronz, în 1867, de Carlo Marcochetti. Pe soclu sunt fixate basoreliefuri evocând victoriile lui Nelson.
Piata Trafalgar este o piata publica, proprietatea regelui Marii Britanii. In afara columnei lui Nelson pazita de cei patru lei statui mai exista si alte statui si sculpturi comemorative, iar în margine se afla Galeria Nationala si Biserica Sf. Martin construita în 1720.
IRINA STOICA
Comentarii