Un nou studiu realizat de o echipa de cercetatori israelieni a ajuns la concluzia ca în preistorie copiii ar fi avut un rol spiritual unic în comunitati, fiind implicati direct în crearea artei rupestre dar si în ritualurile ce se desfasurau în pesteri.
Studiul, coordonat de specialisti de la Universitatea din Tel Aviv, propune ipoteza conform careia copiii nu erau doar participanti la un proces educational, ci erau considerati mediatori cu lumea spiritelor, capabili sa comunice cu entitati de pe alte tarâmuri.
Acesti copii, înca de la vârsta de 2 ani, erau purtati în incursiuni adânci în maruntaiele pesterilor, prin coridoare si crevase înguste si nu doar pentru a crea arta, ci pentru a participa la ritualuri care constituiau punti între lumea înconjuratoare si lumea spiritelor.
Echipa de cercetatori a analizat dovezile arheologice provenite din pesteri ce contin arta rupestra din Europa si în special din Franta si Spania, unde au fost descoperite peste 400 de grote ce contin reprezentari artistice cu vechimea cuprinsa între 40.000 si 12.000 de ani.
Pe lânga desenele rupestre, amprentele de mâini si desenele cu degetul facute de copii, au fost descoperite si urme de pasi de copii în pesteri, alaturi de pasi de adulti.
Arta rupestra creata de oamenii preistorici reprezinta un fenomen care îi intriga pe numerosi oameni de stiinta. „Dovezile arata ca si copiii, unii chiar de la vârsta de 2 ani, participau la crearea artei rupestre”, conform lui Ella Assaf, coordonatoarea echipei de cercetatori.
„Prezenta acestor copii atât de mici în aceste pesteri ridica o întrebare importanta: De ce erau purtati în expeditii periculoase si epuizante spre adâncurile acestor grote? De ce erau acolo si care era rolul lor în aceste ritualuri?”, a mai adaugat ea.
Ipoteza dominanta în rândul cercetatorilor este ca acesti copii participau la crearea de arta rupestra în principal în scop educativ, pentru a învata traditiile si obiceiurile comunitatii din care faceau parte, transmite TPS/ Agerpres.
Specialistii au analizat si datele existente cu privire la diferite culturi indigene în care copiii erau deseori considerati ca ar avea calitati speciale care îi transforma în mediatori între lumea înconjuratoare si lumea spirituala.
„Copiii erau considerati niste agenti activi în societate, ce dispuneau de calitati mentale si cognitive unice, calitati ce-i impuneau ca intermediari ideali între aceasta lume si lumea cealalta”, a mai sustinut Assaf.
Studiul conecteaza aceasta idee cu rolul primordial al copiilor în societati preistorice, unde se credea ca poseda abilitatea de a comunica cu entitati cosmice sau din lumea subterana si de a le transmite mesaje în numele comunitatii lor.
Conform lui Ran Barkai, membru al echipei, societatile preistorice considerau pesterile si grotele drept porti catre lumea subterana. „Pesterile erau considerate deseori locuri de conexiune unde oamenii puteau comunica cu entitati cosmice sau din lumea subterana pentru a le solicita ajutorul în diverse probleme existentiale”, a declarat el.
În acest context, copiii mici erau considerati deosebit de potriviti pentru a asigura contactul dintre aceste lumi, din cauza naturii lor tranzitionale – abia veniti pe aceasta lume si fara a fi înca integrati complet în ea, ca adulti.
Astfel, copiii nu erau doar simpli participanti la ritualurile care se desfasurau în pesteri, ci erau esentiali vietii spirituale a comunitatilor lor.
NICUSOR DINCA
Comentarii