Cunoscuta atractie a Atenei, vestita Acropola este presarata de vestigiile unui trecut încarcat de lupta, dar si de frumusete inegalabila.
Dintre aceste faimoase vestigii, impresioneaza templul Erechtheion, capodopera a arhitecturii clasice grecesti, în apropierea Pantheonului, unde se ajunge urcând mai multe trepte de marmura si trecând prin celebrele Propylee, impunatoare deschideri de marmura, de la intrarea în Acropole.
Templul a fost construit pentru a adaposti o veche statuie de lemn a zeitei Atena si pentru a marca importanta cetatii. Statuia zeitei avea o mare importanta pentru credinciosi, desi în Parthenon exista gigantica statuie criselefantina a Atenei, realizata de Fidias.
Legenda relateaza ca a fost ridicat pe locul unde a avut loc cearta dintre Atena si Poseidon. Fiecare îsi dorea sa fie protectorul orasului si au hotarât ca acest rol sa îl capete cel ce va aduce cetatii cel mai frumos dar. Poseidon le-a daruit locuitorilor calul de lupta, dar Atena a câstigat lupta oferind maslinul a carui ramura simbolizeaza de atunci pacea si întelegerea.
In anii 480 î.Hr. invazia persana a distrus majoritatea cladirilor aflate pe Acropole si, din acest motiv, la începutul anilor 447 î.Hr., Pericle împreuna cu Fidias au sustinut un proiect finantat de Liga Deliana pentru refacerea acestora. Au aparut constructii ca Pantheonul, Propylaea, Odeonul si Templul lui Hefaistos.
Ultima constructie de acest fel a fost Erechtheionul, început în anul 421 î.Hr. Lucrarile, realizate dupa planurile arhitectului Mnesicles, au durat pâna în anul 406 î.Hr., fiind finalizate sub coordonarea arhitectului Philocles. Partea de est a templului este închinata zeitei Atena, în timp ce partea de vest a servit cultului lui Poseidon, iar alte altare din interior aveau scopul de a-i venera pe Hefaistos si pe Pandrossos.
Numele Erechtheionului provine de la numele unui semizeu numit Erechteus, un rege mitic al Atenei, adorat de câteva culte ale cetatii.
Templul a fost construit în stil iconic, din marmura de Pentelic, extrasa din muntele cu acelasi nume, renumita pentru albul ei pur. Cu timpul, aceasta s-a erodat capatând o culoare usor aurie, vizibila la rasaritul si apusul Soarelui.
Era alcatuit din patru compartimente, cel mai mare – naosul – prezenta la capatul estic o galerie exterioara sustinuta de doua rânduri de coloane. Edificiul era amplasat pe o panta înclinata si de aceea galeriile din partea nordica erau cu 3 metri mai înalte decât celelalte. Frizele erau realizate din calcar negru, împodobite cu basoreliefuri din marmura alba.
In partea nordica a monumentului se afla o poarta monumentala, iar în sud vestitele cariatide cunoscute sub numele de „Portic al Fecioarelor”. Acestea erau coloane de sprijin reprezentate sub forma a sase statui feminine, considerate a reprezenta fecioare din orasul Karyes, de unde provine si numele lor.
Fiecare dintre ele era diferita de cealalta, toate având un picior usor înclinat si vesminte ample. Erau proiectate astfel încât cea mai îngusta parte a corpului – gâtul – sa fie capabila sa sustina întreaga greutate a acoperisului galeriei.
Cinci dintre cariatidele originale se gasesc în muzeul de la Acropole, iar cea de a sasea a fost transportata la British Museum din Londra. Cariatidele aflate în prezent la templu sunt replici ale celor care odinioara împodobeau Erechtheionul.
Afectat de un incendiu la doar zece ani dupa constructia sa, templul a fost reparat în anul 395 î.Hr. In secolul al VI-lea d.Hr. a fost transformat în biserica crestina, apoi într-un mic palat detinut de franci, iar în 1460 a devenit harem pentru guvernatorul turc al Atenei. Lordul Elgin a primit, în 1801, permisiunea de la autoritatile turcesti sa transfere orice sculptura sau basorelief în Anglia.
Punct culminant al Acropolei, templul ofera o priveliste uluitoare a orizontului Atenei si reprezinta o dovada vie a priceperii arhitecturale si a maiestriei artistice a Greciei Antice.
IRINA STOICA
Comentarii