Tara scaldata de apele Gangelui, tara a traditiilor stravechi cu o istorie de peste 5.000 de ani, al unui impunator grad de solemnitate, dar si a unor dureroase contraste, India este o tapiserie bogata de civilizatii antice, imperii si evolutie culturala care a luat nastere în Valea Indului.
Despre trecutul ei zbuciumat de lupta si de suferinta stau marturie nenumaratele temple, unele ascunse înca de ochii lumii. Pe lânga bijuteriile ca Taj Mahal sau Cetatea Varanasi, a caror faima s-a raspândit în toata lumea, exista si numeroase ruine care asteapta sa fie readuse la viata. Una dintre acestea este Templul Soarelui din orasul Konark (sau Konarak), aflat în golful Bengal, statul Orissa, districtul Puri.
Dedicat zeului Soarelui, Surya (din religia hindusa), si simbol distinctiv al istoriei culturale si religioase a Indiei, templul a fost construit în secolul al XIII-lea si înscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 1984.
Templul este o dovada a puterii si influentei Zeului Surya în cultura si religia indiana pentru ca hindusii cred ca Soarele este sursa întregii vieti.
A fost ridicat sub patronajul regelui Narasimhadeva din dinastia Gangelor de Est si, fiind aproape de coasta, era folosit drept punct de navigatie, iar marinarii l-au numit „Pagoda neagra”, deoarece arata ca un turn cu etaje care parea negru.
Templul avea dimensiuni impresionante, cladirea principala masurând înaltimea de 261 de metri si latimea de 161 de metri. Se afla într-un mediu natural cu o vegetatie luxurianta, aici fiind întâlnit atât mahonul, cât si palisandrul. Cunoscut si sub numele de Templul Konark, impresioneaza prin ahitectura sa deosebita si bogatia sculpturilor, reflectând nivelul de dezvoltare al artei arhitecturale din Kalinga (veche capitala a Indiei).
Intregul complex a fost proiectat sub forma unei calesti uriase, aflata pe 24 de roti si trasa de sapte cai. Acesta era vehiculul care îl transporta pe zeul Surya, venerat din perioada vedica. Fiecare roata are diametrul de 3 metri si contine spite elaborate si cioplituri simbolice. Spitele erau aranjate astfel încât functionau ca niste cadrane solare, dupa umbra cazuta pe roti se putea citi ora exacta.
La intrarea în templu se afla doi lei, fiecare deasupra unui elefant care, la rândul lui, statea pe trupul unui om. Scarile duc în sala de dans în care se desfasurau anumite ceremonii specifice. Alaturi se afla sala de adunare, în care credinciosii comunicau cu divinitatea.
Sculpturile de pe structurile si elementele care au supravietuit reprezinta personaje din mitologia hindusa, dar si din viata reala. Soarele apare în trei ipostaze: Brahma (Creatorul) ca Soarele dimineata, Mahashwara (Distrugatorul) ca Soarele amiezii si Vishnu (Preserver) ca Soarele seara. Lucrarile de arta reprezinta femei frumoase, dansatori, razboinici, muzicieni, imagini cu animale si scene erotice.
Se presupune ca templul nu a fost niciodata terminat, iar cauza distrugerii lui ramâne neclara si controversata. Teoriile variaza de la distrugerea deliberata în cursul jefuirii de armatele musulmane între secolele al XV-lea si al XVII-lea, pâna la deteriorarea naturala.
Acoperit de uitare si redescoperit, templul care exista în prezent a fost partial restaurat prin eforturile de conservare ale arheologilor din perioada Indiei britanice. Acesta ramâne un loc important de pelerinaj pentru hindusi, care se aduna îm aceasta locatie în fiecare an, pentru sarbatoarea Chandrabhaga Mela, care presupune o baie sacra, dimineata, în mare (pe o plaja aflata la 3 kilometri de templu), pentru a onora legenda zeilui Soare.
IRINA STOICA
Comentarii